Părintele Visarion Coman, supranumit "duhovnicul de la Mănăstirea Clocociov", a fost unul dintre marii duhovnici ai vremii noastre. Născut în dată de 28 octombrie 1921, în localitatea Iveşti, judeţul Galaţi, şi trecut la cele veşnice în ziua de 11 aprilie 2002, la peste 80 de ani, părintele Visarion a fost un adevărat îndrumător de suflete, nenumăraţi credincioşi aflându-şi mângâiere lângă acesta.
Gânduri duhovniceşti ale duhovnicului de la Clocociov
"Vreau ca fiecare, aşa cum avem timp pentru mâncare, pentru somn, pentru ştiri, să ne facem timp, o jumătate de oră pe zi, pentru a cugeta la cele nevăzute. Fie că cineva poate sau nu poate să cugete, să-şi facă timp pentru aceasta; chiar dacă se chinuieşte jumătatea aceasta de oră pentru a cugeta şi nu reuşeşte să facă asta decât un sfert de oră, tot este de folos. Dar o jumătate de oră fiecare trebuie să caute să-şi întrerupă treaba, somnul sau orice altceva, pentru a putea gândi în timpul acesta la cele nevăzute."
"Multe sunt necazurile drepţilor, dar din ele toate Domnul îi va izbăvi" (Psalm 33, 19). Dumnezeu ne da şi necazuri, dar ne poate şi scapă din toate: "Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar ce-L căuta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele" (Psalm 33, 10). Acest "tot binele" înseamnă sănătate, viaţa, bucurii şi ferire de necazuri. Tot binele va fi pe capul nostru, dacă noi căutăm Împărăţia lui Dumnezeu."
"Când o persoană iubeşte pe cineva, tot timpul se gândeşte la acela, fără greutate. Care este prima poruncă?! Să iubim pe Dumnezeu din toată puterea! Atunci, dacă cineva nu poate să se gândească la Dumnezeu, înseamnă că nu ţine la El, că nu-L iubeşte."
"Din câte rugăciuni sunt pe faţa pământului, Sfânta Liturghie este cea mai mare şi îmblânzeşte pe Dumnezeu Tatăl, ca să nu-şi reverse mânia peste oameni, pentru atâtea păcate."
"Omul, de la vârsta de cinci ani şi până când moare, face milioane de păcate. Dumnezeu, cu mila Lui, a lăsat pentru mântuirea noastră o portiţă de iertare şi de ridicare, Spovedania. După cum spune Cartea, dacă un om s-a spovedit, i s-au iertat păcatele: "... oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer". Crezând acest cuvânt al lui Dumnezeu, după Spovedanie, omul se simte că un copil care n-a făcut nici un păcat, se simte curat. Dar numai dacă Spovedania este făcută cu scopul şi cu gândul de a nu mai face păcate. Primul lucru este voinţa de a nu mai face."
"Rânduiala canoanelor are rolul de a vindeca sufletul omului; trebuie împlinite şi ele, într-o oarecare măsură, fiindcă toate canoanele sunt făcute de Duhul Sfânt. Principalul este să vadă preotul ce boală sufletească are omul respectiv şi să-l ajute să reducă din păcate. Scopul canonului este să vindece de păcat. Dacă omul caută mântuirea, el primeşte canonul dat de preot şi vine, apoi, mai târziu, iar dacă n-a mai repetat păcatul, primeşte şi Sfânta Împărtăşanie."
