I se mai spune „Davosul României” sau „Sectorul 7 al Bucurestiului”, vorbim despre orasul prahovean Breaza, poarta de deschidere a Văii Prahovei. 

Clima si aerul extrem de ozonat, excelente pentru tratarea căilor respiratorii, i-au atras denumirea de „Davosul României“, fiind comparat permanent cu celebrul orăsel din Elveţia.  Linistea Brezei a atras si foarte mulţi bucuresteni care si-au construit case de vacanţă aici, aducând si porecla de... „sectorul 7 al Bucureştiului“.

Cu aceste informaţii stiute cu mult înainte, am acceptat invitaţia Primăriei Orasului Breaza si a agenţiei „Viaţa ca o vacanţă” de a petrece o zi ca turist la Breaza. Un concept interesant, pentru că oamenii cred că în orasele mici nu poţi face turism. 

Doina Marinescu, împreună cu primarul Bogdan Novac si viceprimarul Emanuel Necula, au încercat să ne demonstreze că poţi petrece o zi la Breaza fără a te plictisi si fără a simţi cum trece timpul. 

Breaza- de la turism la industrie

Excursia noastră, realizată cu microbuzul celor de la AutoKlass, a început cu o oprire la cea mai spectaculoasă pensiune din Breaza (asa cum vă spuneam într-un alt articol) - Casa Ianuş. 




CITESTE SI   „10 pentru ie” 2024 s-a încheiat într-un loc de poveste din Breaza: Casa Ianuş


Ca de obicei, doamna Lenuş s-a dovedit a fi o gazdă excelentă, iar grupul de jurnalisti mai-mai că si-ar fi petrecut toată ziua în grădina Casei Ianuş. Nu de alta, dar plăcintele si cornuleţele doamnei au fost ca de obicei la mare înălţime, iar cafea adusă de domnul Ianuş perfectă pentru un început de zi superbă de toamnă. 

Povestea doamnei avocat care a lăsat agitaţia Bucurestiului pentru micuţul orăsel prahovean este fascinanţă, ori de câte ori o asculţi.  Iar pensiunea elegantă a soţilor Ianuş (catalogată ingrat de legile românesti cu doar trei stele) dezvăluie noi surprize la fiecare vizită. 



În superba grădină a Casei Ianuş funcţionează si Cafeneaua LeNuş, creată specială pentru oricine caută o oază de relaxare în natură. 





“Deocamdată vin doar bucureştenii care au case în Breaza şi care sunt obişnuiţi cu cafeaua băută în oraş. Mi-am propus să organizez seri culturale, lansări de carte pentru că e un loc care se pretează pentru aşa ceva. De gătit, gătim doar pentru turiştii cazaţi la noi pentru care servim toate cele 3 mese ale zilei”, a mai precizat doamna Lenuş, care este specialistă în plăcintele machedonesti, cu care îsi răsfaţă permanent oaspeţii.




Haine scumpe, produse la Breaza

Cea de a doua oprire din infotrip-ul nostru a fost într-un loc surprinzător. Stiaţi că geaca scumpă de firmă exclusivistă pe care o admiraţi la vreo vedetă ar putea fi realizată la Breaza?  Da, pentru că din 1998, firma Biancospino lucrează pentru unele dintre cele mai mari branduri din lume. Din motive de confidenţialitate nu vă putem dezvălui numele firmelor care isi iau produsele de la Breaza, dar vă informăm doar că sunt spectaculoase. Vorbim despre branduri de top pe care le regăsiţi pe scenele marilor festivaluri de modă de la Paris, Milano sau New York. Antonio Bembo ne-a povestit că a venit la Breaza în urmă cu mulţi ani, fiind atras de ii-le românesti. Treptat, treptat s-a gândit că micul orăşel prahovean este perfect pentru fabrica pe care familia sa dorea să o dezvolte. Acum are 440 de angajaţi, marea majoritate localnici. La Biancospino sunt angajaţi si 40 de muncitori asiatici, care locuiesc într-o pensiune special construită pentru ei la Adunaţi.  



Antonio ne-a explicat că toţi sunt soţ si soţie pentru că astfel lucrătorii sunt stabili, neexistând dorul de familie.  

Părăsim firma care produce haine scumpe si plecăm printr-o plimbare prin Breaza, descoperind farmecul unui orăşel de provincie, adorat de personalităţi.


Case vechi, cu personalitate


Stiaţi că Regele Carol I al României, în drum spre Sinaia, se oprea întotdeauna la Breaza la o cofetărie locală pentru a savura o prăjitură?  Puţină lume cunoaste această poveste, iar vechea cofetărie nu mai există acum. Există, în schimb, zeci de case cochete, care ascund povesti unor personalităţi ale României.



În aerul ozonat al Brezei, Mihail Sebastian a scris „Jocul de-a vacanţa” şi „Steaua fără nume”. Si Mircea Eliade a fost fascinat de aerul micuţului orăşel de pe Valea Prahovei. Grigore Moisil, Paul Goma, sculptorul Mac Constantinescu, soţia sa dansatoarea Floria Capsali, Gala Galaction, generalul Ion Manolescu, artistul Ion Manolescu, Radu Beligan, Adrian Păunescu, Vladimir Găitan sunt doar câteva dintre numele mari care au iubit Breaza.  

De altfel, localnici spun că în oras 5000 de clădiri sunt ale brezenilor, iar tot cam 5000 aparţin oamenilor veniţi din afara Brezei. 


URBAN 61, bucate pe toate gusturile

După periplul pe la casele cu poveşti ale Brezei, ne-am oprit să ne potolim foamea la Urban 61, terasa-restaurant de lângă intrarea în Parcul Constantin Brâncoveanu. Gazdele noastre, Nicoleta si Dragoş, foşti ospătari, si-au luat destinul în mâini si au devenit patroni. Gestionează  locaţia din centrul orasului si ne-au mărturisit că nu îsi închipuiau cât de dificil este să fii antreprenor. Meniul este conceput de Nicoleta, care nu se sfieste să gătească, dar si servească la mese. 



„De mică mi-a plăcut să gătesc împreună cu bunica, iar când am deschis aici si nu găseam bucătar, am început să prepar ceea ce stiam de acasă. Ciorbe, supe, pastramă, mâncare cu gust, cum îmi place să spun”, ne povesteste tânăra.

Treptat în meniul de la Urban 61 au apărut si preparate mai sofisticate, dar extrem de gustoase. Raţa cu portocale si salata de guacamole au fost extrem de apreciate de jurnalistii participanţi la presstrip-ul celor de la „Viaţa ca o vacanţă”. La fel de apreciate au fost si bulzul, coastele marinate, burgerul sau pastrame, dar punctul forte al localului îl reprezintă de departe papanaşii.



Dacă ajungeţi la Breaza, opriţi-vă la Urban 61 si încurajaţii pe cei doi tineri. Îi găsiţi cu siguranţă în restaurant pentru că nu există zi în care să lipsească de la restaurant. 




Profile metalice si mobilier urban

Părăsim Urban 61 cu gândul la preparatele delicioase si ne îndreptăm spre o alte afacere care face cinste orasului. Lavitex  este unul dintre cei mai importanţi producători de mobilier urban, echipamente de joacă si confecţii metalice din zona Prahovei si nu numai.



300 de angajaţi lucreză la firma lui Valeriu Chivu, dar cea mai mare problemă o reprezintă chiar forţa de muncă.

Pentru aceasta, Chivu a încheiat un parteneriat cu UCECOM Ploiesti si a devenit parte a învăţământului dual, calificând operatori CNC (masini cu comandă numerică).  

„Avem 22 de elevi în clasa a X-a şi  8 la clasa a IX a. Vin si fac practică la noi, iar aici chiar învaţă să facă piese metalice. Iar cei mai buni sunt angajaţi la noi în firmă. Este mare nevoie de muncitori calificaţi, dar din păcate puţini copii se îndreaptă spre meserii”, ne-a povestit Valeriu Chivu.



Extrem de mândru, ne-a prezentat invenţia fiului său, containere modulare destinate colectării selective, extrem de apreciate în domeniu. Containerele produse la Breaza vor fi montate în foarte multe localităţi din România, mai ales că sunt dotate cu sistem antidistrugere si vor fi un pas spre modernizarea acestui domeniu la care ţara noastră este extrem de deficitară.  



Iar ca un fapt inedit, familia Chivu a cumpărat si vechile cuptoare de var ale Brezei, pe care au început să le restaureze dorind să transforme zona într-una de relaxare pentru localnici si turisti. 


Mere de Breaza


Stiaţi că la Breaza există câteva zeci de hectare de pomi fructiferi? Că spre exemplu, merele pe care le cumpăraţi dintr-un lanţ de marketuri ar putea fi cele culese din „Livada lui David” ?



În cartierul Valea Târsei se află Livada lui David, o zonă cu peste 30 de hectare de pomi fructiferi (meri, ciresi, piersici, pruni) care se dezvoltă perfect, iar în curând ar putea deveni o concurenţă reală a celebrelor fructe de Voinesti. Am ajuns în plin cules al merelor si nu ne-am putut abţine să luăm câte unul si să savurăm dulceata fructelor în lumina apusului. Ca într-o adevărată Grădină a Raiului... 



Cătălin David, fiul proprietarilor, ne-a povestit despre cât de mult se munceste pentru a avea o plantaţie competitivă si ne-a mărturisit că nu prea există zile libere când gestionezi o astfel de afacere. 


Anda Mănescu, zâna iilor care au făcut celebră Breaza

Nu puteam vizita Breaza fără a vorbi despre celebra ie de Breaza. Iar cea mai potrivită pentru a prezenta acest brand este Anda Mănescu, cea care a devenit o adevărată promotoare a cămeşei tradiţionale, cusute cu atâta pasiune de brezence.



Magazinul Andei îl găsiţi chiar în centrul orasului, iar aici veţi descoperi o mulţime de ii din borangic sau pânză topită, vechi sau noi. Talentata Anda încearcă să atragă spre cusătura tradiţională si generaţia tânără, iar din acest motiv are o mulţime de haine tineresti (geci, tricouri, hanorace) brodate cu motive tradiţionale. Superbe si tocmai bune de purtat la scoală, atunci când vrei să îţi faci invidiosi colegii de clasă.



La Anda Mănescu veţi găsi si o mulţime de accesorii lucrate manual, cărţi superbe si alte daruri perfecte pentru prieteni, dar si pentru tine. 

Liziera de pini de la Poarta Brezei

Un punct de atracţie mai puţin cunoscut, dar extrem de drag brezenilor este Liziera de pini, cea care marchează limita teritorială cu comuna Adunaţi.  Un loc de poveste, unde probabil s-a născut legenda băciţei care a dat numele Brezei. Un loc în care cerul se împleteste cu pădurea, iar culorile apusului sunt parcă pictate.  Totul în culorile toamnei pentru ca excursia noastră să fie perfectă. Întrebaţi localnicii cum puteţi ajunge la Poarta Brezei, iar imediat în apropiere veţi descoperi si liziera de pini. Nu veţi regreta, iar dincolo de fotografiile superbe, veţi rămâne cu o altă bucurie pentru suflet. 




Supa de găină de la Punctul gastronomic local Curtea cu găini de rasă 

Seara târziu, când frigul începea să devină pătrunzător, am ajuns la doamna Luminiţa, gospodina Punctului gastronomic local Curtea cu găini de rasă. Era deja întuneric, eram obosiţi după o zi minunată, iar tuica de casă si murata doamnei au reprezentat „tratamentul” perfect pentru oboseală. Gazdele ne asteptau cu platouri cu bunătăţi tradiţionale (brânză, suncă, ceapă, rosii, etc), dar supa de găină, caldă, ne-a făcut să uităm rapid de oboseală si să ne dorim să mai rămânem.



Am mai rămas doar ca să savurăm friptura si pilaful Luminiţei, dar si plăcinta cu mere, ca la bunica. 

Legendele oraşului

Plecăm spre Ploiesti cu gândul la aerul curat de la Breaza si cu dorinţa de a reveni cât mai repede. Si nu putem încheia fără a vă spune legenda legată de numele oraşului.

Potrivit acesteia, demult, prin părţile binecuvântate în care se află actuala staţiune trăia un cioban care îşi păstorea mioarele pe pajiştile de sub geana codrilor. Într-o dimineaţă, băciţa a pus la fiert laptele muls proaspăt şi cuprinsă de oboseală, căci noaptea îi fusese fără somn din cauza drumului anevoios pe care-l străbătuse tocmai din Ţara Bârsei sau din Ţara Făgăraşului ori din cauza lupilor flămânzi ce dăduseră târcoale turmei, adormise. Laptele se umflă, dădu în foc şi o atinse pe obraz, lăsându-i câteva semne, pricină pentru care de atunci toţi semenii ei i-au zis Breaza.

Si dacă v-a plăcut relatarea noastră, mergeţi la Breaza să descoperiţi si alte atracţii locale. Mai sunt multe altele...