Nici nu s-a terminat bine cu marea vâlvă pe care a stârnit-o "criza citostaticelor" şi tocmai aud că Ministerul Sănătăţii s-a îndeletnicit între timp cu publicarea unui proiect de ordin pentru achiziţionarea de materiale medicale, medicamente, apărătură, lubrefianţi şi combustibil pentru parcul auto al unităţilor sanitare din subordinea ministerului, pe sistem centralizat, la nivel naţional.
Astfel, urmează ca, după intrarea în vigoare a acestui ordin, începând cu a doua jumătate a anului în curs, Ministerul Sănătăţii să devină unicul centru decizional care va stabili priorităţile şi necesarul fiecărui spital public în parte. Deci, un fel de deget divin care va da veto asupra vieţii şi morţii pacienţilor din România.
Bineînţeles, justificarea care stă la baza acestei decizii din partea ministerului este eterna problemă cauzată de licitaţiile trucate care sunt practicate de ani de zile de către managerii spitalelor.
În viziunea domnului ministru Eugen Nicolăescu, trecerea ştafetei monopolului achiziţiilor şi licitaţiilor de la mafia managerială din vârful ierarhiei spitalelor statului în custodia şi mâna ministerului condus de domnia sa reprezintă soluţia salvatoare pentru dezastrul în care se află sănătatea şi bolnavii aflaţi în sistem de ani de zile.
Probabil! Dar întrebarea care se pune în această condiţie este: oare centralizarea şi masarea unidirecţională a licitaţiilor şi achiziţiilor medicale către firme agreate de minister va soluţiona cu adevărat această problemă atât de gravă şi vitală pentru români sau toată această găselniţă, care miroase a monopol şi oligarhie politică, va determina finalizarea acestui dezastru printr-o posibilă blocadă în cazul în care firmele angajate pentru furnizarea şi livrarea corespunzătoare şi promptă a întregului necesar medical, mai ales în cazul marilor urgente medicale, va eşua?!
Descentralizarea sistemului de licitaţii şi achiziţii medicale reprezintă o garanţie a fluidizării fluxurilor de alimentare cu materiale şi medicamente care face pentru oricare unitate sanitară de pe teritoriul României diferenţa dintre viaţa şi moarte.
Ce se va întâmpla în cazul în care unul dintre spitale face o cerere de suplimentare a stocurilor de urgenţă de medicamente, materiale sau apărătură, cum este cazul marilor spitale urbane, unde traficul bolnavilor în camerele de gardă UPU, cronici, psihiatrie, etc. depăşeşte cu mult imaginaţia oricărui om aflat în afara sistemului, iar ministerul nu poate onora această cerere, fie din motive birocratice arhicunoscute, fie din considerente de lipsă pe stoc sau neonorare a contractelor derulate?!
Opinia unuia dintre managerii care au fost întrebaţi ce părere au în legătură cu această mişcare şi iniţiativă a Ministerului Sănătăţii a fost una mai mult decât edificatoare” „...acesta iniţiativă poate avea implicaţii grave la adresa siguranţei naţionale..”.
Acelaşi manager a creat o schemă rapidă, halucinantă referitoare la necesarul banalelor seringi folosite defalcat pe zile, luni şi săptămâni: “La seringi, am făcut un calcul. La nivelul lui 2012, Spitalul Judeţean Constanţa a avut un necesar de un milion şi jumătate de seringi, în valoare de aproximativ 220.000 lei. Dacă înmulţim cu spitalele din aceeaşi categorie, care sunt 53, ne dă minunata sumă de 78 milioane de seringi. Nu mai vorbesc de celelalte, care probabil sunt încă pe atât. Deci, asta înseamnă peste 150 milioane de seringi, în valoare totală de vreo 25 milioane lei. Deci, trebuie să ai un stoc, tampon. Dacă împart aceste 150 milioane de seringi la 12 luni, trebuie să am minimum 15 milioane de seringi pe stoc. Ce înseamnă asta ca volum şi ca valoare? Ce operator îşi permite să bage atâţia bani?”
Aşadar, dacă aşa stau treburile, domnul ministru Nicolăescu, care se presupune că vine din această zonă ca fost şi actual ministru al sănătăţii şi cunoaşte circuitul medical şi problematica sistemului în cauză, ce are în minte atunci când porneşte o asemenea iniţiativă?!
Cui îi foloseşte această centralizare monopolistă şi de ce?!
Oare, în spatele acestui proiect să se afle aceleaşi interese pe care le au şi managerii de spitale atunci când acordă licitaţii preferenţiale, intoxică sistemul sanitar cu medicamente, apărătură şi materiale expirate pentru simplul fapt că aceasta este o formă de câştig sigură şi complet lipsită de control, când bugetul alocat pentru furnizarea de servicii medicale este stors de ani de zile în beneficiul unei întregi reţele mafiote?!
Dacă domnul ministru Eugen Nicolaescu nu a reuşit să facă rost de 800.000 euro pentru acoperirea şi cârpirea unei drame naţionale în problema cancerului şi a citostaticelor, oare, va reuşi să facă faţă cu brio acestui uriaş turbion, o adevărată gaură neagră, care ameninţă să înghită definit sistemul medical şi bolnavii aflaţi în el?!
