După săptămâni la rând de bombardament cu săltaţii DNA-ului, agenţii cu sau fără acoperire născociţi de fostul preşedinte Băsescu şi după glumele proaste cu iz de retard ale lui Victor Ponta, preşedinte imaginar, acum, de-abia acum, când lumea se aştepta tocmai la şi mai mult zgomot, este linişte şi, culmea!, vorbeşte exact cel căruia i s-a reproşat că nu vorbeşte mult.

Traian Băsescu, obosit după ce a făcut atâta vreme campanie, a trecut pe modul suspect silenţios, timp în care ori îşi cară bagajele de la Cotroceni, ori o consolează pe Elena Udrea, ori a trecut la bifarea punctelor de pe lista de „to do”-uri din decembrie încolo.

După ce a fost mirat că toată lumea de la PSD e tristă şi se ceartă de vreme ce el, candidatul, a câştigat, Victor Ponta şi-a făcut apariţiile tipice, asezonate de zâmbet tâmp şi a anunţat arogant ce va face el când va ajunge mare, flancat de toată clasa politică expirată a României într-un Parlament transformat în avanpost psihiatric.

Ca şi cum alianţele, cumetriile şi mariajele de aşa-zisă cedare a voturilor ar reprezenta altceva decât un prost-gust politic la apogeu şi motive de împărţit funcţii care şi aşa nu (mai) există.

Dacă ne-am lua după tăcerea care a căzut brusc peste Victor Ponta, am zice că, în sfârşit, a realizat până şi el că deja avem preşedinte. Iar acela nu este el.

Oficial, este campanie turată la maximum. Motoarele de partid turează către victoria finală. Neoficial, pe modelul devenit deja clasic, pesediştii şi aliaţii lor fie se bat pe funcţii închipuite şi pentru asta se sapă cu spor, fie părăsesc în grabă Titanic PSD, timp în care înăuntru nebunii se distrează la bal, iar în vârful catargului stă cocoţat regele balului, în timp ce curtezanii lui îi cântă „Happy Birthday, mister President”!

 Ori, mai sunt şi aceia care chiar fac treaba aia cu adevărat grea şi utilă, prostindu-şi candidatul pe care l-au vândut la preţ de centuristă, conform înţelegerilor perfectate din timp cu cealaltă tabără.

În răstimp, când toţi ceilalţi tac, aşa cum le şi şade bine, deja preşedintele a început să vorbească. Şi o face. Nu mult, ci cât să înţeleagă toţi ceea ce are de gând să facă chiar din a doua zi de la instalarea sa oficială. Cât să înţeleagă chiar şi aceia cu sindromul negării acute că România are deja un preşedinte.

Mai mult, după ce că Ponta tace acum apăsat, mai şi fuge.

Timp de o lună, NU am avut nici măcar o singură dezbatere electorală, deşi am avut paisprezece candidaţi la preşedinţie. Chiar şi în condiţiile în care rezultatul acestei campanii nu mai reprezintă o surpriză, nici măcar pentru un închipuit ca Ponta, nici acum nu vom avea o dezbatare pentru că acest domn, dincolo de minciuni şi glume, nu ştie şi nu poate avea vreodată o discuţie conformă cu statutul de potenţial preşedinte al unei ţări. Aşa că, în timp ce fuge de orice dezbatere mai mult decât necesară, Victor Ponta se mai întoarce din când în când şi strigă: dacă te prind, te omor, măi Iohannis!

În aceste condiţii, domnule preşedinte Iohannis, din momentul în care aveţi certitudinea că Victor Ponta nu va participa la nicio dezbatere, cum aveţi de gând să taxaţi un contracandidat nu numai incompetent în tot şi în toate, dar şi laş? Ca atare, extrem de periculos pentru noi toţi.

Pentru domnul Ponta s-a terminat. Final. Şi deşi Victor Ponta nu este capabil să înţeleagă în general nimic, poate înţelege acum că, pentru el şi ai lui, s-a terminat. De tot.

Din toată campania asta de două săptămâni, înţelegem că domnul Ponta se poartă asemenea tocilarului frustrat că trebuie să dezbată cu deşteptul clasei, iar că domnul Iohannis se plictiseşte că nici măcar de dragul competiţiei nu are cu cine să dezbată.

 Aşadar, dezbatare nu vom avea, dar de la deja preşedintelui României noi avem nişte întrebări:

Ce va face cu un Parlament predominant roşu?

Ce va face cu mulţii aleşi locali roşii şi ei?

Ce va face cu o clasă politică cangrenată care trebuie să dispară definitiv şi irevocabil?

Marina Ene

Simona Stan

Consultanţi politici