Când vezi o mare impresionantă de oameni absolut civilizaţi şi decenţi, mărşăluind tăcuţi, când simţi energia copleşitoare a maselor, după 24 de ani de tăcere, de circul campaniilor electorale, show-urile de pe litoral şi din studiourile de televiziune, nu poţi decât să te întrebi: De data aceasta, chiar se intâmplă?
Roşia Montană a devenit laitmotivul unei mişcări aşteptate de douăzeci şi patru de ani. Este minunat. Este mai mult decât necesar şi indicat ca românii să creeze ei înşişi, departe de orice manipulare sau interese politice, o mişcare permanentă care să reflecte cu adevărat ceea ce au nevoie şi doresc pentru această ţară.
Dar adevărul este că Roşia Montană este doar efectul, ci nu cauza. Efectul unei clase politice anacronice, mutante, perfide, care nu face altceva decât să se preschimbe de fiecare dată în alte forme sub aparenţa democraţiei. Între întunericul comunist trăit de către părinţii noştri şi lumina orbitoare oferită nouă acum de clasa politică neocomunistă, este o singură diferenţă. Aceea că trăim într-o democraţie iluzorie, întreţinută de aceiaşi oameni, denumiţi politici, dintr-un singur grup, dar cu sigle diferite.
Vreţi schimbare şi aţi pornit cu Roşia Montană. V-aţi mobilizat exemplar şi aţi dovedit că puteţi şi sunteţi o forţă. Însă aici există şi câteva amendamente:
Cacofonia revoluţionară, confuzia, nucleele de pichetaj profesionist, ca şi revoluţia de timp liber pot naşte unde de mişcare, dar le transformă în ocazii de tururi de forţă prelectorale pentru politicieni, motive de campanie şi de manipulare, anulând ceea ce ar putea fi trezirea reală a acestui popor şi participarea lui, atât de aşteptată şi de clamată. Însă schimbarea nu se face prin fragmentare sau doar în acte. Sunteţi tineri şi educaţi. Reprezentaţi tocmai acel segment social pe care clasa politică a încercat de ani de zile să îl atragă şi să îl folosească pentru scopurile ei. Vreţi mişcare permanentă, vreţi să vedeţi urmările mobilizării voastre? Ştiţi cu adevărat ce vreţi? Şi dacă da, v-aţi gândit cu ce înlocuiţi ceea ce acum se doreşte a fi înlăturat?
Veţi reuşi sau nu cu Roşia Montană. Dar vă veţi opri aici?
Tinereţea beneficiază de eroism, dar, dacă nu îi adaugi şi înţelepciune, orice act se pierde în eternul slogan conform căruia între două rele, alegi răul cel mai mic, în maşinaţiunile celor care deţin puterea sau în socializarea în grupuri mari care oferă adrenalină maselor, fără ca problemele grave să fie şi rezolvate.
Care este cauza fundamentală de la care porneşte mişcarea pe care aţi generat-o? Ce aduceţi în schimb? Ce înseamnă democraţia pe care niciunul dintre noi nu a trăit-o până acum?
Premierul ţării afirmă fără să se gândească nicio secundă că, probabil, oamenii politici au primit bani pentru Roşia Montană. Că e vorba doar de cianură sau de exploatarea patrimoniului resurselor naţionale în scopuri oculte, o realitate păcătoasă mărturisită şi ştiută de oricine înţelege mecanismele negocierilor dintre cei care reprezintă putere intr-un stat şi cei care deţin adevărata putere, deci bani, arată că nimic nu se întâmplă aşa cum ni se prezintă, ci doar se impune celor care nu pot spune nu.
Ce oameni politici reprezintă acest premier? Indiferent că este vorba de uniunea nefirească între socialişti şi liberali sau de Traian Băsescu şi camarila lui?
Bătrânii din România sunt prea obosiţi, iar voi, tinerii, cei care vreţi să fertilizaţi terenul ca să dea alte roade, poate prea năuciţi de cei care mizează pe faptul că orice mişcare, oricât ar fi ea de numeroasă sau de binevenită, se pierde atât timp cât nu există rezistenţa necesară şi conştiinţa a ceea ce se aduce în loc. Conştiinţa că această democraţie în care aţi crescut şi trăim cu toţii nu este reală, ci doar regizată de cei care, oricât de multe, emoţionante şi sincere pancarte există, ei nu îşi vor părăsi locurile pentru adevăr şi oameni noi.
Democraţia înseamnă privilegiile voastre cetăţeneşti, obligaţiile, implicarea voastră, fără iluzionarea că veţi putea străpunge vreodată zidul creat de dinastiile politice de acum, altfel decât prin voinţă, conştientizare şi persuasiune.
Iar dacă vreţi să vă alegeţi liber oameni care să conteze şi să creeze o altă clasă politică pentru care nu va mai fi nevoie să protestaţi în acest fel, v-aţi gândit cum se poate face acest lucru? V-aţi gândit că omul străin de cercurile actuale politice care vrea să candideze cinstit nu ar trebui să aibă nevoie de vagoane de bani sau de influenţă, în paguba, în mod clar, tot a noastră şi nici nu trebuie să fie nevoit să abandoneze din start sau nici să încerce din cauza faptului că nu i se permite, fiind catalogat drept penibil şi nebun? O situaţie pe care cu toţii o întreţinem.
Este nevoie de voi, pentru că este nevoie ca mişcarea ce s-a prefigurat să devină un curent şi, apoi, o stare de fapt, pentru o nouă clasă politică şi un nou sistem în România.
Dar este nevoie de voi treziţi, organizaţi şi conştienţi că Roşia Montană e doar un efect pentru care luptaţi şi că orice aţi obţine în această privinţă este absolut insuficient şi inutil, atât timp cât nu trataţi cauza.
Altfel, veţi fi doar nişte visători, numeroşi, tineri, puternici, dornici, e adevărat, dar nişte visători, care, pentru un scurt moment, s-au trezit, au strigat, dar au adormit sau au fost adormiţi la loc. Nişte viitori bătrâni care îi vor vedea pe alţi tineri protestând pentru drepturile, viaţa şi ţara lor şi care vor povesti nepoţilor că, la un moment dat, au luat atitudine, dar nu au mers până la capăt.
Pentru ce protestaţi cu adevărat şi unde este clasa politică în toată această poveste?
Şi poate că aceste întrebări vă interesează pe voi. E foarte posibil ca ele să nu reprezinte o preocupare pentru clasa politică. Se pare că ele sunt doar un motiv de precampanie prezidenţială, un motiv de hrană pentru presă în dezavantajul celor care ies sincer în stradă şi care, exploataţi tocmai prin propriile slăbiciuni, reprezintă miza cea mare pentru jocurile de putere.
Aşadar, vreţi să fiţi doar o miză sau vreţi să fiţi voi înşivă, iar această mişcare să creeze efecte reale?
Aceste consideraţii sunt parte a ‚Demersului pentru sinceritate’, proiect iniţiat în 2012, care are drept scop tratarea tuturor problemelor serioase ale României, zonă neutră, de arbitraj, în cadrul căreia societatea civilă, cetăţenii şi oamenii politici se pot reuni.
Marina Ene
Simona Stan
