Azi sunt bun!
Pup şi dau mărţişoare!
Mâine începe primăvara. S-a lipezit cerul şi serile-s frumoase şi le-aş înşeua să le alerg în lung şi-n lat de gând, de suflet...
Ce frumoase aceste zile cu „babe”, cu surâsul lor! Frumuseţea femeilor noastre e soarele secund al acestor clipe...
Azi sunt bun!
Le privesc. Ce bine dacă le-am sărbători în fiecare zi şi dacă le-am pupa în fiecare clipă şi dacă le-am dărui frumos pentru frumuseţea lor!
Iubiţi-le, mă! Că ele ştiu cel mai bine să ne facă fericiţi! Daţi-le libertate! Iubiţi-le adevărat, necondiţionat...
Uite idee de afacere – tre să meargă şi magazinul meu de idei, inaugurat cu câteva editoriale în urmă! –, dacă vreţi să fiţi cei mai fericiţi, cei mai prosperi, cei mai iubiţi dintre pământeni, orbitor de frumoşi: deschideţi-vă fabrici de adus zâmbete pe chipurile lor!
Ele vă vor oferi pentru fiecare zâmbet 10 zâmbete şi două hohote de râs şi un râs cu lacrimi, cel puţin!
Nu mai fiţi, mă, geloşi, posesivi, egoişti, proşti în iubire!
Învăţaţi să le iubiţi, să le înţelegeţi!
Ştiu, femeia e o materie foarte grea, mult mai grea decât matematica...
Nicio ştiinţă nu o cuprinde, nu o explică, poate doar neştiuta pentru noi ştiinţă a minunilor...
De Mărţişor, de azi, deja, vă sărut pe toate – nu fiţi, mă, geloşi! – şi vă doresc să fiţi strălucitoare, pline de iubire, ca să putem şi noi, bieţii bărbaţi, să ne fericim că suntem!
Vă pup negru pe alb!
Primiţi, vă rog, acest mărţişor negru pe alb!
