Da, aşa am auzit o formulare – nici nu ştiu cum să o iau: comică? miştocărie?
Vă place?
Recunosc, e destul de interesantă dacă ne gândim că miezul expresiei e verbul – de origine franţuzească parcă – a se trezi. Adică dacă e vorba de trezirea naţională, de trezirea culturală, primesc!
Dar dacă e vorba să ne fie luată-n balon sărbătoarea noastră naţională, nu! Nu primesc!
Da... Cuvintele au mereu cel puţin două sensuri. Pot lăuda sau denigra, pot coborî sau înnălţa, pot elibera sau condamna... Depinde cum le spui, cum le interpretezi! La fel şi evenmimentele vieţii unui om sau a unui popor. Persoanele puternice şi popoarele puternice reuşesc mereu să se autodepăşească, să fie mai mult decât simpla sumă a evenimentelor trăite. Dincolo de ironii, de declaraţii de ură la adresa noastră, ca popor, dincolo de războaiele între noi – ce talent avem să ne dăm cu stângu’-n dreptu’! – am reuşit să ajungem în 2013 şi să ne sărbătorim ziua culturii...
E drept, mai avem multe de făcut!
România trebuie să ajungă într-un punct mult mai înalt decât cel în care se află acum!
Relaţiile cu vecinii nu sunt cele care ar trebui să fie.
Aşadar, după „revelionul cultural românesc”, tot treji trebuie să rămânem. Mai treji! Mereu mai treji!
Vă pup negru pe alb!
