Cu toţii stăm şi ne întrebăm care este formula ca acest supererou al României, Traian Băsescu, să poată fi anihilat, precum se întâmplă în jocurile video, acolo, unde, de la un anumit nivel încolo, eroul poate fi învins.
De ce ne punem această întrebare? Nu că cineva i-ar dori răul preşedintelui. Dar, tocmai, pentru că el este un jucător, pentru orice jucător există, sau ar trebui să existe, şi un contra- jucător. Este clar că el nu este un jucător solitar, undeva, există un adversar pe măsură. Întrebarea este: acest adversar este PSD-ul, altcineva sau ambele variante?
Pornind de la asta, să ne gândim puţin.
De curând, domnul preşedinte a iniţiat procedura de declanşare a referendumului. Culmea este că, în urmă cu 4 ani, a făcut exact acelaşi lucru, folosind exact aceeaşi tactică de ridicare a unei mingi la fileu, ca parte a strategiei campaniei sale prezidenţiale.
Ce a vizat strategia de atunci? Implicarea factorului emoţional al poporului român. Aceasta este una dintre găselniţele domnului preşedinte, marota pe care o foloseşte ori de câte ori are de trecut un hop. S-a vazut că, la români, dacă nu merge cu gâtul prins în jug, merge cu şantajul emoţional.
Ciudat este faptul că, deşi referendumul din 2009 a fost validat, aplicarea lui s-a pierdut. Ca acel referendum să fi fost aplicat în conformitate cu ceea ce Traian Băsescu urmăreşte acum ar fi trebuit ca Parlamentul, pe atunci majoritar favorabil, să acţioneze în acest sens. Ceea ce ar fi implicat modificarea Constituţiei- revenim la tema actuală- care ar fi trebuit votată tot printr-un referendum- din nou, o temă actuală- iar reducerea numărului de parlamentari să se facă printr-o lege organică votată de Parlament şi promulgată de preşedinte, acelaşi Traian Băsescu. Toate bune şi frumoase. Dar nimic din toate aceastea nu a fost dus la capăt. De ce? De ce domnul preşedinte Traian Băsescu a lăsat să se piardă definitiv efectul pe care referendumul din 2009 ar fi trebuit să îl producă? Explicaţia ar fi una singură. Convenabilul situaţiei parlamentare şi politice din acel moment, dar, mai ales, aceea de preşedinte, nu cea care priveşte statutul în sine, ci aceea referitoare la imaginea pe care o avea în popor şi care s-a văzut cu ocazia votării referendumului.
Suntem în 2013, la patru ani distanţă. Traian Băsescu joacă singur pe un teren roşu, teren ostil (aparent!?!) pentru dânsul. Şi tot aparent, Traian Băsescu nu mai deţine multe pârghii. Dar de unde îi vine lui Traian Băsescu această existenţă de pasăre Phoenix?
Parlament favorabil, nu. Încălcări constituţionale repetate, da. Iniţieri redundante de referendum, da. Susţinere externă, pare că nu. O coabitare cel puţin stânjenitoare cu guvernul, pare că da. Şi ceea ce este cel mai important, susţinerea populară, interpretabil.
Atunci, ce să fie? Şi de ce acest referendum acum? Dacă în 2009, am ştiut la ce îl ajută, de data asta, la ce îi mai poate fi de folos? Referendumul de acum este cel mai bun barometru pentru Traian Băsescu. Pentru un singur lucru. Pregăteşte un avanpost, parte din retragerea sa tactică, pentru alegerile prezidenţiale. Întreaga lui strategie constă în abaterea atenţiei de la adevăratul joc pe care îl face în spate. Acela al creării paravanului pentru anul viitor. Deşi, se crede că subiectul de acum nu are nicio legatură cu prezidenţialele, este bine de reflectat asupra importanţei unui barometru pentru Traian Băsescu ce are nevoie de o imagine de ansamblu dintr-o poziţie delicată pe moment. Referendumul este o investiţie pentru 2014. Traian Băsescu nu se va mai bate nici cu guvernul şi nici cu parlamentul. Adevărata bătalie se va da în 2014.
Aşadar, având toate aceste coordonate, speculative, bineînţeles, nefiind în mintea lui Traian Băsescu, rămâne întrebarea: cum poate fi anihilat acest supererou?
O singură soluţie pe care USL-ul- şi aici mă refer în mod special la PSD- nu o ia în seamă, făcându-şi foarte prost calculele. Rămâne să se mai gândească, să mai crească nişte nivele şi, poate, va ajunge şi la soluţia- singura!- corectă care, ca orice lucru simplu, este, de asemenea, şi foarte complicat.
Un pont: ca de obicei, şi mai ales în momentul de faţă, Traian Băsescu nu are soluţii concrete şi viabile pentru a contracara ceea ce îl deranjează, jucând greşit şi nescoţând la timp ultimii săi aşi- revizuirea Constituţiei şi regionalizarea. Acum, joacă la cacealma, însă, să fiu în locul celor aflaţi de cealaltă parte a baricadei lui Traian Băsescu, nu aş paria pe faptul că nu mai poate fabrica un alt as. Un ultim as asupra căruia voi reveni.
