Undeva prin vară, chiar înaintea campaniei electorale, un anumit consilier al unui director interimar, se bătea cu pumnul în piept clamând dragostea neţărmurită pentru echipa fanion a oraşului.
Aşa zisa dragoste pentru Petrolul, a stat în spatele rezilierii contractului dintre Chindia Târgovişte şi CSM Ploieşti. Din păcate, rezilierea a fost una la limita legalităţii, singurul care şi-a asumat închiderea contractului cu dâmboviţenii fiind directorul de atunci Ştefan Grozea, sfătuit de veşnicul Valeriu Răchită, cel care ocupa la acel moment
Comitete, Consilii, Comisii şi cel puţin un fel de preşedinte. Prim-vicepreşedinţi, câte un vicepreşedinte la 100 de membri, secretari, organizaţii de şi mai multe tipuri, birouri mai mult sau mai puţin lărgite şi de toate genurile. Toate acestea reprezintă structura organizatorică, indiferent de doctrină, a oricărui partid din România. Cu atât mai mult, structura social-democraţilor români.
Cu toată această structură, invariabil în orice partid român!, practic şi real, atunci când se alege conducătorul suprem, candidat este
Domnule preşedinte Iohannis,
Noi, cei care suntem aici, acum, oriunde în ţara asta şi în afara ei, în invizibil, pe internet, în faţa televizoarelor sau vizibil, pe stradă, vă cerem în mod explicit să fiţi acel preşedinte mediator chiar din acest moment. Acel preşedinte pe care l-am aşteptat 25 de ani.
Vă cerem să rămâneţi la fel de calm, de echidistant, de vertical şi de înţelept, aşa cum v-aţi prezentat în faţa noastră, a tuturor, şi aţi reuşit să ne adunaţi pe toţi pentru a vă aduce acum ca preşedinte al României şi
După săptămâni la rând de bombardament cu săltaţii DNA-ului, agenţii cu sau fără acoperire născociţi de fostul preşedinte Băsescu şi după glumele proaste cu iz de retard ale lui Victor Ponta, preşedinte imaginar, acum, de-abia acum, când lumea se aştepta tocmai la şi mai mult zgomot, este linişte şi, culmea!, vorbeşte exact cel căruia i s-a reproşat că nu vorbeşte mult.
Traian Băsescu, obosit după ce a făcut atâta vreme campanie, a trecut pe modul suspect silenţios, timp în care ori îşi cară bagajele de la Cotroceni, ori o consolează pe Elena
Alianţa Preşedinţilor
Odată cu încheierea perioadei de depunere a candidaturilor la funcţia de preşedinte al României, am demarat campania de monitorizare a alegerilor prezidenţiale din România.
Monitorizăm şi spunem adevărul. Exact acel adevăr pe care niciunul dintre toţi politicienii români din ultimii 25 de ani nu a avut şi nici nu va avea vreodată interesul să îl spună.
Azi, campania noastră de monitorizare denumită „Alianţa Preşedinţilor” prezintă raportul de activitate al preşedintelui încă în
Deci, de azi înainte, ai nu ai ”docoment” care să ateste că ai parcurs, măcar din mers şi în silă 12 ani de şcoală, te poţi numi potenţial candidat şi pretendent la un locşor în nivelul superior de învăţământ.
Nu prea mai contează dacă la finalul celor 12 ani ai reuşit să demonstrezi că, pe lângă cap, mai ai şi minte crescută în conformitate cu biologia şi timpul petrecut şi pierdut prin edificiu de învăţare şi cultură, care să merite o ţidulă în acest sens.
Odată ajuns aici, mai vezi tu cum te descurci
Parlamentul lucrează...
Parlamentul român...lucrează...
Pentru cine lucrează Parlamentul?!
Aceasta este întrebarea. Şi nu este una retorică pe care vreun personaj literar să o adreseze unei conştiinţe abstractizate şi hiperbolizate, ci este o întrebare a cărei gravitate ar trebui să fie prezentă în permanenţă în mintea noastră, a tuturor.
De ce?!
Păi, pentru simplul fapt că acest Parlament, care s-a reales de vreo 6 ori până acum, a reluat de fiecare dată cu o şi mai mare forţă şi evidenţă statutul care-l defineşte
Prin anul 2012, un grup de cetăţeni politici români a ajuns la concluzia că este imperios necesar ca românii, oricare ar fi aceia, să voteze.
De ce această concluzie şi necesitate absolut imperioasă?!
Pentru că aceiaşi cetăţeni politici au stat ei şi s-au gândit mai bine că marile şi adevăratele probleme pe care le au românii şi România atunci când vine vorba de conştiinţa naţională, politică şi socială sunt cauzate în parte şi în întreg de indiferenţa pe care românii o manifestă faţă de drepturile şi obligaţiile pe
Este mai mult decât evident că toată lumea a omis rolul Parlamentului în jocurile esenţiale ale puterii.
Există aici, în Parlament, şi asta s-a putut observa dincolo de aparenţă, în condiţiile în care majoritatea priveşte la PSD şi ce a mai rămas din dreapta, două nuclee ale căror mişcări şi trasee parlamentare, dacă ar fi mai atent urmărite, ar dezlega şi ceea ce se va întâmpla la modul real cu întreaga clasă politică.
Nu mulţi le sesizează mutările şi prea puţine sunt momentele de atenţie la adresa acestora. Vorbesc de PPDD şi
Cu alte ocazii, am afirmat că viitorul preşedinte al României a fost deja atent selectat şi că este doar o chestiune de timp până în momentul în care ne va fi arătat şi nouă.
Foarte multă lume, avizată sau mai puţin avizată în domeniu, vorbeşte de o lipsă a candidaţilor la alegerile din toamnă. Nu este nicidecum o lipsă. Ci doar o diversiune. O încercare de distragere a atenţiei prin toate mişcările şi convulsiile politice ce au loc în această perioadă şi care vor da în final trupa de prezidenţiabili, nimic altceva decât
În principiu, orice campanie electorală are câteva elemente care sunt reprezentative şi care o definesc, iar unul dintre ele este acela de a reuşi să le imprime celor care merg la vot nevoia de participare politică activă.
Campania în sine reprezintă o desfăşurare a pieţei politice sau, în termeni ordinari, un târg politic, care, de-a lungul unei perioade bine definite, îşi expune o marfă ale cărei atribute trebuie să reprezinte nu numai socialul, dar, mai ales, să poată să ofere un răspuns real la nevoile şi cerinţele acestuia.
Ei,
Mă uit la neamul ăsta din care fac parte şi încerc, într-o tentativă care a depăşit demult orice grad de disperare, să înţeleg ce este în mintea fiecărui român în parte, pentru că, aşa cum se spune, dacă înţelegi părţile poţi alcătui întregul...
Din perspectiva meseriei pe care o practic, acest soi de ”speculaţie” poate părea şi chiar este privită ca o pseudocultură politică sau ca o tentativă de a romanţa un aspect extrem de serios care priveşte mintea şi mentalitatea maselor, egregorul social şi politic.
Însă,
Aşa cum spuneam în precedentul articol despre transfer, pe care îl consider singurul fenomen care ne defineşte în general şi particular şi, de aici, defineşte orice formă de manifestare a noastră în parte şi în întreg, aşa cum am spus, revin şi o să revin de fiecare dată cu fapte concrete.
Una dintre cauzele legate intrinsec de transferul pe care îl facem este şi atitudinea noastră care, întotdeauna, invariabil, ne face să aşteptăm pe cineva sau ceva- fără ca măcar să ştim cine sau ce- să ne rezolve problemele, timp în care noi
Cu siguranţă, nu cred să mai mai existe vreo îndoială că actualul context mondial este unul care se agravează pe zi ce trece, dezvăluind un singur adevăr. Acela că este război, unul care nu a încetat de fapt niciodată, dar care, acum, şi-a modificat polaritatea, devenind din ce în ce mai vizibil pe zi ce trece şi care, în curând, nu va mai constitui o dilemă pentru niciunul dintre noi.
Ştim cu toţii că România a avut dintotdeauna pe plan mondial o singură caracteristică, şi anume, o teritorialitate mai mult decât delicată şi
Când vezi o mare impresionantă de oameni absolut civilizaţi şi decenţi, mărşăluind tăcuţi, când simţi energia copleşitoare a maselor, după 24 de ani de tăcere, de circul campaniilor electorale, show-urile de pe litoral şi din studiourile de televiziune, nu poţi decât să te întrebi: De data aceasta, chiar se intâmplă?
Roşia Montană a devenit laitmotivul unei mişcări aşteptate de douăzeci şi patru de ani. Este minunat. Este mai mult decât necesar şi indicat ca românii să creeze ei înşişi, departe de orice manipulare sau interese politice,
Oamenii şi omenirea au luat-o razna.
Am spus că nu o să-mi exprim impresiile despre urâciunile omeneşti, despre grozăviile pe care mintea umană le poate crea şi emana din considerente de frică şi ură, pentru că ştiu că orice gând asociat cu asta nu alină, nu vindecă şi nu rezolvă problema în sine. Dimpotrivă!
Însă, în această dimineaţă, deschizând radioul, ca un gest de automatism al tabieturilor matinale, m-a izbit vocea crainicului care anunţa cu mare emfază: „ancheta procuraturii în cazul băieţelului sfâşiat
Anul - ediţia nr. 3582
Copyright © 2011 - 2024 Ştiri Actuale
Copyright © 2011 - 2024 Ştiri Actuale
ISSN–L 2344 – 3006, ISSN 2344 – 3006
Actualizat la 3 octombrie 2024
Autentificare
Autentificare