Cu siguranţă, nu cred să mai mai existe vreo îndoială că actualul context mondial este unul care se agravează pe zi ce trece, dezvăluind un singur adevăr. Acela că este război, unul care nu a încetat de fapt niciodată, dar care, acum, şi-a modificat polaritatea, devenind din ce în ce mai vizibil pe zi ce trece şi care, în curând, nu va mai constitui o dilemă pentru niciunul dintre noi.
Ştim cu toţii că România a avut dintotdeauna pe plan mondial o singură caracteristică, şi anume, o teritorialitate mai mult decât delicată şi foarte controversată, dar ceea ce ar trebui să ne preocupe mai mult este că am ajuns să credem că tocmai această poziţie ne conferă importanţă.
Ei, bine, nu, nu suntem importanţi, şi asta pentru că niciun individ sau niciun stat nu poate fi cu adevărat important, atât timp cât nu are opţiune şi tot ceea ce reprezintă este o posibilitate de tranzit sau de campare, iar statutul de aşa-zis aliat este dictat, nicidecum ales, indiferent de câte discursuri pline de aroganţă şi atitudini pline de emfază, asezonate cu atenţionări ce se vor „dure” ar avea un lider sau altul.
Pe lângă faptul că ne aflăm într-o situaţie delicată, aşa cum am spus, din cauza poziţionării noastre ca tampon între cele două blocuri de putere, cel Estic şi cel Vestic, la aceasta se adaugă şi faptul că ne aflăm într-o poziţie gravă din perspectiva integrării şi a modului în care suntem incluşi şi, nu în ultimul rând, percepuţi în marea confruntare mondială, lucru manifestat deja în formă cronică şi care ne defineşte prin lipsa conştiinţei, cu atât mai mult abolită de falsa credinţă că interesele sau actele noastre sunt de o relevanţă absolută într-un raportare exclusivă la ceea ce înţelegem sau credem noi că este clasa politică naţională pe care o substituim ca însemnătate cu tot ceea ce se întâmplă la modul real în viaţa noastră şi în lume.
Într-un act de suicid naţional, singura atenţie şi singura preocupare de care părem că mai suntem dispuşi şi capabili sunt către această clasă politică, aceeaşi de 25 de ani încoace, complet nedeterminantă pe plan mondial şi cu care, din lipsa unei identităţi proprii şi de neam, ne-am confundat până la anulare.
Cu atât mai neplăcut şi şocant este faptul că deşi totul abundă în relatări care ne spun că Victoria Nuland şi alţi emisari şi trimişi ai „marilor porţi” de putere ne anunţă cui îi este conferit „firmanul”, fiind de-acum oficial şi arhicunoscut faptul că liderii noştri nu sunt altceva decât umilii vasali ai marilor puteri, guvernatori temporari ai provinciei ce a fost şi este România, pe de altă parte, din neputinţa acceptării unui fapt pe cât de crud, pe atât cât de real, credem că interesele unora şi altora ne aparţin, iar prezenţa noastră, profund manipulată, într-o cabină de vot poate face vreo diferenţă.
Haideţi să uităm de aşa-zisa importanţă a acestei clase politice şi haideţi ca măcar în al 99-lea ceas să privim adevărul în faţă. Să uităm de simpatiile politice fără nicio concretizare benefică pentru viaţa voastră. Să uităm de statutul prefabricat care ne oferă iluzia că am conta cumva. Să uităm, mai ales, să ne preocupăm continuu de can-can-ul politic şi de impresia participării de la nivelul omului mic care se crede mare, complet izolaţi de noi înşine şi de lume. Şi, mai ales, să uităm de campanii electorale şi de permanentul circ, căci pâinea nu se împarte de la noi din ţară.
Din păcate, pentru noi, singurul fenomen care ne defineşte cu exactitate în acest moment şi, de aici, defineşte orice formă de manifestare a noastră în parte şi în întreg, ajungând în mod firesc şi la politică şi guvernare, este TRANSFERUL.
Transferul de voinţă, de responsabilitate, de obligaţii, de drepturi, de putere şi, în definitiv, de viaţă creat din lipsa asumării.
Realitatea, crunta noastră realitate, este aceea a unei existenţe bazată pe transfer, iar politica noastră nu poate fi decât identică acestui status, unde incapacitatea şi neasumarea guvernării creează un conflict continuu ale cărui consecinţe le suportăm, de la tensiunea socială, distrugerea economică şi multe alte aspecte care ne privesc şi ne afectează viaţa în mod firesc.
Conceptul de transfer care ne caracterizează pe deplin în tot ceea ce reprezentăm şi facem îl voi explica şi dezvolta pe parcurs cu toate datele concrete, pentru că nu îmi doresc să mă transform într-unul din prea mulţii „specialişti”, predicatori şi apostoli seci care vorbesc de la un amvon imaginar, fără ca măcar să se gândească vreo secundă că cei cărora li se adresează cu morgă şi aparenţă doctă ar trebui să participe şi să se implice.
Mi-aş dori ca ceea ce am spus mai sus să reprezinte un motiv de reflecţie pentru noi toţi şi să ne oferim un răspuns cât se poate de sincer la întrebarea:
Ce am câştigat şi ce vom câştiga prin anularea identităţii noastre pe care o transferăm total inechitabil şi aberant oricui şi în orice, noi dând totul şi neprimind decât minciună, furt, demagogie şi, în final, desfiinţarea noastră?
