Ieri seară am lăsat pentru două ore discuţiile despre jocurile politice şi am mers cu fiica mea cea mică la circ. Eram pregătită ca în orice moment să aud “pecăm, hai caş”, aşa că nu prea eram decisă să urmăresc spectacolul. Cati mă stresase toată ziua că vrea să vadă “pecanu’” (pelicanul) şi foca aşa că eram curioasă care va fi reacţia fetiţei de doi ani atunci când vor apărea animalele respective.
Însă ca de obicei socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar Cati, în ciuda celor doi anişori a avut răbdare să urmărească tot spectacolul, fără proteste sau fără a ne cere să plecăm acasă.
Este meritul artiştilor circari care au reuşit să atragă toată sala într-un joc interactiv pe care nici cel mai sobru spectator nu avea cum să-l refuze.
Iar dacă vă simţiţi obosiţi, plictisiţi, stresaţi, nemulţumiţi de tot ce este în jurul vostru mergeţi la circ. Lăsaţi stresul cotidian deoparte şi mergeţi să vă relaxaţi. Uitaţi de preţul uleiului sau al cărnii, uitaţi că vine iarna şi se scumpeşte iar gigacaloria. Mergeţi să ascultaţi râsetele sincere ale copiilor, aplauzele lor furtunoase la jocurile circarilor şi freamătul lor la vederea animalelor exotice.
Vă spun că funcţionează…Am reuşit să petrec două ore de linişte, două ore în care nu m-a interesat nici unde va candida Roberta Anastase şi nici cine va fi premier din decembrie încolo. A meritat, dar din nefericire de astăzi o iau de la capăt…Şi da, acum îi dau dreptate unui coleg care îmi spunea în urmă cu ceva timp că îl doare undeva de politică şi de politicieni…
