Aparent, fierb la foc mic o revizuire a Constituţiei, un referendum anunţat de preşedintele Băsescu şi o regionalizare despre care mai nimeni din afara cercului restrâns de interese nu are o idee clară şi asupra căreia s-a aşternut o tăcere mai mult decât suspectă pentru un astfel de proiect.

Mai avem o coabitare din care, la intervale periodice, mai răzbate câte o mai mică sau mai mare luptă între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni.

Mai este un raport de ţară care se anunţă la fel, dacă nu şi mai dezastruos, avem datorii de ţară pe care nu le putem onora, un buget colapsat, interpretări asupra independenţei Justiţiei, trei posibile referendumuri care costă şi două mari campanii care vor costa şi mai mult.

Peste toate, este vacanţă, timp în care, aparent, politicienii s-ar odihni în linişte şi pace, unii cetăţeni ar pleca şi ei pe unde pot şi alţii ar urmări ştiri insignifiante prezentate drept breaking-news.

Se ştie că perioadele acestea care creează iluzia nimicului oferă cel mai fecund teren pentru jocurile de culise.

Vine toamna. Oficial, perioada de muncă şi agitaţie în care vor curge marile ştiri şi, în acelaşi timp, că se doreşte sau nu, se va devoala şi marea provocare, mascată acum de o importanţă relativă.

Dincolo de Constituţie, referendumuri, alegeri europarlamentare şi de potenţialii candidaţi la preşedinţie vehiculaţi de pe acum, se află miza, păstrată cu sacralitate de către ambele tabere politice. Surpriza anului 2014, adevărata realitate dincolo de perdelele de fum create în ultimii aproape doi ani. Iar această mare provocare constă în regionalizare, acul de macaz către evenimentul cel mai important al ultimilor 25 ani. Următorul preşedinte al României.

Cei avizaţi ştiu că puterea vine din teritoriu, iar împărţirea acestuia în sfere de putere politică şi mai ales financiară este vitală. Dacă ura a reprezentat motorul principal, alimentat şi realimentat o dată la patru ani, monopolul zonal i-a oferit întotdeauna combustibilul. Din acest punct de vedere, regionalizarea aceasta mascată de Constituţie şi referendumuri este apoteoza, deopotrivă, pentru USL, a se citi PSD, dar şi pentru Traian Băsescu.

În acest moment, PSD, deşi a obţinut puterea, se află în plină criză financiară. În mod evident, şi-a adjudecat zone importante şi oameni care deţin toate resursele, de la cele economice, până la cele umane. Totuşi, în acest ocean preponderent roşu, supravieţuiesc cu succes oaze pe care stă scris Traian Băsescu şi pe care le guvernează oameni mult prea influenţi pentru a fi înlăturaţi, cumpăraţi sau convinşi să devină ‚aliaţi’ PSD.

O pârghie vitală pe care o deţine Traian Băsescu ce nu a uitat nicio secundă, timp de 9 ani, că puterea teritorială este cheia pe care, acum, în contratimp, încearcă să şi-o adjudece PSD-ul. Acesta nu are ani de zile la dispoziţie, iar dacă vrea puterea absolută trebuie să deţină final controlul zonal ce nu se poate face altfel decât prin regionalizare. Cea care poate fi visul cel mai frumos sau cel mai negru coşmar, din nou, pentru ambele tabere politice. Nimeni altele decât puterea reprezentată de către PSD şi cea reprezentată de către Traian Băsescu, care, în special, a avut tot timpul în vedere variantele de criză şi care frânează acum, cel puţin printr-un referendum ce nu vizează nici Parlamentul şi nici Constituţia, folosită pe post de paravan.

Oricum ai privi regionalizarea, totul duce la puterea încununată prin câştigătorul alegerilor prezidenţiale de la anul.

Sunt sigură că pentru acest moment, PSD-ul are câţiva oameni pregătiţi, şi poate ne va oferi din acest punct de vedere şi o surpriză, însă, ar fi o greşeală să mizeze pe aceeaşi oameni cu o imagine arhicunoscută şi dezavantajoasă. În acelaşi timp, ar fi dificil şi în scurt să aducă în prim-plan un om cu totul nou, fie el bărbat sau femeie, dar, niciodată, nu se ştie. Cert este că, prea siguri pe ei, ar fi, iar, o mare greşeală să joace doar în funcţie de regionalizarea ca singurul lor atuu şi pentru care nu au decât un singur an. Fie că aceasta se va produce sau nu, o altă greşeală, ar fi să considere suficientă puterea de acum pentru a câştiga şi prezidenţialele.

Pe de altă parte, Traian Băsescu joacă şi va juca în continuare în funcţie de cum va reuşi sau nu să se producă preluarea totală a monopolului teritorial. Dacă el va avea loc în favoarea PSD-ului, îi va trebui un adevărat campion, din nou, bărbat sau femeie, cu care să poată câştiga bătălia vieţii sale politice şi nu numai. În caz contrar, va miza pe doi sau trei candidaţi, bine implantaţi în diverse grupări cu care va juca această miză finală. Oricum ar fi, variantele lui par mult mai bogate faţă de cele ale taberei opuse.

Să nu uităm un amănunt esenţial. Câştigătorul alegerilor prezidenţiale va fi şi omul agreat din afară. Un alt ‚teritoriu’ care se dispută acum prin vizite, declaraţii şi jocuri nevăzute.

În orice caz, drumul regionalizării României duce la cel al preşedintelui. Bătălia care va declara şi câştigătorul războiului ultimilor ani.

P.S. Să fie, oare, observaţiile de ultimă oră ale Comisiei de la Veneţia asupra modificărilor aduse Constituţiei un semn că ‚teritoriul extern’ are periculos de multe oaze ce strălucesc sub soarele puterii actualului preşedinte al României şi că anul PSD-ului s-a scurs deja?