Dragi prieteni,
Văzând că v-a plăcut poezia pe care am început-o în editorialul precedent, am înţeles că trebuie să o continui sa o continui. Vă ofer acum poezia întregită, ca un dar de sâmbătă seară!
Geneza-ndrăgostirii
La început a fost privirea
În prima zi am plecat ochii
Nu ştiam să te privesc
Erai aşa de frumoasă
Încât mi se părea că sunt un obsedat
Un pervers
Un porc
Un nesimţit
Să te privesc
Atât de frumoasă
Atât de atrăgătoare
Atât de sexy
În a doua zi a fost privirea
Tot scurtă, orbit parcă
În a treia zi a fost tot privirea
Ca spre soare privire
În a patra zi
A fost o privire mai lungă
Atât de lungă
Încât a ajuns, ca pe drumuri însorite spre mare
La un surâs
A cincea zi
A fost un „bună-dimineaţa”
La puterea a doua
A şasea zi
A fost aşa a fost să ne cunoaştem
Şi te-am neatins
Neatingerea într-o
Nevacanţă!
La un fel de la nemare
Această neînserare
Şi te-am neatins
Un netremol
Te-am neatins
O nesilabă
Te-am neatins
O nerobă
Fiecare neatingere nestingea
o nelumânare
neştiute
ceara, căldura şi flacăra
În a şaptea zi s-au odihnit
Privirile
Şi au răsărit cuvintele
sensurile
E greu să vorbesc
zău
Am s-aştept
să se decanteze vinul acestei
îndrăgostiri şi o să-l pot sorbi în sens
a opta zi
nu
ah
de ce săptămâna a trebuit să aibă
doar 7 zile
Vă pup negru pe alb!
