Avertisment: Scriu cu “ph” în loc de “f”, ca să demonstrez ce “phrumos” este “curentul” care ar putea fi generat de titlul ziarului “altphel” ( pe care eu îl citesc, normal, altpehaşel)
Să ajungi la pho 60 de ani, phără operă, să scrii cronici literare şi să ţii o rubrică despre greşeli gramaticale într-un ziar care de phapt e un pamphlet – cel puţin aşa îmi amintesc eu că scrie lângă caseta tehnică… - să phii philolog de phormaţie, dar să lucrezi ca muzeograph şeph la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii, să nu poţi răspunde la trei întrebări banale (le reiau, poate memoria îi joacă pheste: 1. Ce te califică, nene Minele, să lucrezi muzeograph şeph la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii? 2. Ce activitate ai avut ca muzeograph şeph la Muzeul Judeţean de Ştiintele Naturii, în 2012? şi 3. Este sau nu suspect de agramatism titlul ziarului la care scrii matale: “alphel”?) este, cred eu, grav!
Mai grav este că omul ştie o gramatica neasimilată logic. Ştiinţa sa, asemeni aceeleia a şcolerilor de gimnaziu sau de liceu, este redusă la repetarea unor norme emise de alţii, nici pe alea neînţelegându-le bine (am arătat cum a pus virgula în loc de punct! Puteţi scormoni pe aici şi găsi)… Cât despre phelul în care pholoseşte (a se citi “stâlceşte”!) expresii – am arătat asta în celelalte pamphlete ( îi scriu pamphlete phiindcă nu pot lua în serios un om de calibru aşa de mic, el neavând nicio carte, neavând o activitate prodigioasă la catedră, neconstruind de la 0 nicio revistă de cultură… - acesta e de-a dreptul rizibil (amintiţi-vă de expresia aia nephericită, în care vorbea de un elephanţel care bagă trompa unde nu-i phierbea crocodilul! Pai, aşa, să-i phiarbă crocodilul elephantului? Cum e “reciproca” asta, nene Minele? Te buşeşte şi pe matale râsul, zi sincer!)
Bre, ascultă colea, că nu sunt om rău şi nu îţi vreau răul: Un philolog trebuie să phie capabil să invoce, atunci când suşţine o “teoremă” lingvistică, argumente logice, proprii! Tu nu phaci asta!
Bunăoară, ai zis că trebuia să scriu negativul conjunctivului cu doi “i”. Dacă ne uităm în carte aşa e! Dacă ne uităm în logică, regula se clatină, iar eu îţi spun din start că nu o accept! De ce? Uite. Ştii phoarte bine, că limba noastră e o limbă phonetică. Adică, scriem cum se aude! Iar eu te întreb pe matale, acum: dacă nu se aud doi “i”, de ce să scriem cu doi “i”? Negativul imperativului phace “nu phi”! Cu un “i”. Dacă adăugăm un “să” înainte, conjuncţia care e marca acestui mod verbal, punem încă un “i”? De ce? Ia pronunţă, bre, să vezi că sună identic! Apoi, se mai poate ca să avem o phormă verbală conjunctivă, dar cu sens/ phond imperativ. Ce te phaci atunci?
Atât pentru azi, că nu mă phlăteşti să îţi dau lecţii şi să ştii că nu vei reuşi să diminuezi munca unui om arătându-i mici scăpări şi că oamenii nu se uită în gura ta – voi daţi ziarul gratis! Câţi oameni vă cumpără sau vă citesc pe net? Cum staţi în traphic.ro? Cine e primul acolo?! Poţi să mă citeşti şi să mă răscitesti şi să îmi găseşti o mie de virgule greşite chiar între S şi P! Tot sunt mai talentat ca tine, mai harnic ca tine, mai puternic decât tine! Eu am dăruit şi dăruiesc ceva oraşului, comunităţii! Istoriei locului! Tu nu dăruieşti decât miştouri iephtine şi pseudo cronici literare şi o pseudo rubrică de greşeli gramaticale. De phapt, sunt, cel puţin pentru mine, nişte miştouri. Dacă vrei să îţi demonstrez cât de eronat judeci matale estetic cărţile luăm “cazul” volumului de poezii “Oman”. Vrei?
Aştept veşti despre când şi unde ne phierbe crocodilul…
Şi sper să ai bunul-simţ să nu mă mai jigneşti, cum ai facut-o, şi să nu mă mai ameninţi ca un băiat rău de cartier, că mai e în ţara asta JUSTIŢIE!
SCRIE CĂRŢI, MINELE, DACĂ POŢI! Ai ieşi mai câştigat decât acum, când eşti, cred, dominat de trista-nverşunare de-a mă critica pe mine! Nu mă înţelege greşit, accept critica! Dar déjà la tine e o obsesie (vezi şi cazul când te-ai phăcut de… râs conphundându-mă cu acel id!).
