Da, tu! Tu, care citeşti! Ce mai faci? Da... Citeşti... Asta ştiu! Dar eu întreb ce mai faci aşa în general... Faci ceva? Tudor Muşatescu parcă îi scria fiului său că ar fi fericit să-l ştie îndrăgostit... Aş fi fericit să îmi răspundeţi că sunteţi îndrăgostiţi, liberi!
Azi am o dispoziţie foarte romantică...
Să fie de vină începutul de an? Nu! Sunt de vină chiar eu, fiindcă ştiu sigur că am fost născut – Nichita zicea în vers că a fost născut pentru o mie de cântece – pentru a iubi!
Uite, ce mai tura-vura! Am scris! Azi am scris! Mereu scriu! Azi am chef de scris! De scris de dragoste.... Inspirat de o frumoasă trecătoare... O să dau aşa pe grabă titlul poemului: Geneza-ndrăgostirii
Gata. Îl scriu. Deci titlul e Geneza-ndrăgostirii
La început a fost privirea
În prima zi am plecat ochii
Nu ştiam să te privesc
Erai aşa de frumoasă
Încât mi se părea că sunt un obsedat
Un pervers
Un porc
Un nesimţit
Să te privesc...
Atât de frumoasă
Atât de atrăgătoare
Atât de sexy
În a doua zi a fost privirea
Tot scurtă, orbit parcă
În a treia zi a fost tot privirea
Ca spre soare privire
În a patra zi...
Sper că vă place... Scriu modern, fără semne de punctuaţie... Cuvinte libere, fără lesă şi cipuri...
Continuarea...
Nu cred că vreţi să continui!
Ştiu că sunteţi prea ocupaţi! Prea grăbiţi! Dar ce frumos, ce bucurie dacă totuşi cineva ar citi şi ar avea o stare romantică şi ar iubi şi....
Vă îmbrăţişez negru pe alb
