La momentul actual, există câteva coordonate după care ne ghidăm haotic:

O perioadă de vacanţă care predispune la un vid informaţional pe fondul căruia apar sugestiile induse cu o şi mai mare eficienţă populaţiei.

Un aparent vid operaţional politic, dinaintea sezonului de toamnă.

O media care speculează momentul, aducând în prim-plan ceea ce se doreşte a fi speculat pentru a se stabili la final care este ‚produsul’ cel mai agreat pe ‚piaţă’.

O populaţie formată preponderent din două tabere- radicalii de stânga de tip pesedist şi radicalii de dreapta de tip băsist. Cea pe care se mizează, atât în această vacanţă de vară, cât şi în restul de timp, în care pretindem că înţelegem şi suntem vigilenţi.

La mijloc, o masă infimă a celor care, deşi sunt conştienţi că nu contează la modul faptic, doresc măcar să fie atenţi şi să-şi poată forma în mod avizat o opinie.

Azi, s-a lansat un nou partid politic, considerat de către mulţi prooroci mediatici şi politicieni care speculează aceste proorociri a fi, cumva, un pas final al strategiei lui Traian Băsescu. Ce se omite?

O linie constantă preluată de la formatorul clasei politice a ultimelor decenii şi anume că o strategie cu adevărat bună nu se poate face într-o ţară ca România decât pas cu pas. O strategie perfect aplicabilă unei ţări cu două caracteristici (geo)politice esenţiale: prinderea completa între ciocanul vestic şi nicovala estică şi existenţa a mult prea multor oameni bogaţi, pseudopolitici, fiecare dintre aceştia dorindu-şi partea de câştig, deci, de putere.

Tocmai această linie marcată prin strategia din aproape în aproape defineşte toate acţiunile lui Traian Băsescu şi, să nu uităm, a acelui nucleu de oameni care contează din PSD care şi-au însuşit-o pe linia Iliescu.

De aceea, această tăcere creată în mod artificial, dorită a fi un puternic narcotic pentru mulţi, nu reprezintă altceva decât scurte momente de dozare a efortului, de evaluare a paşilor făcuţi şi de recalculare a poziţiei.

În tot acest timp, pe fondul înţelegerilor stabile şi tacite dintre adversarii declaraţi şi al necesităţii impresiei de pluripartitism, se fac ‚testări de piaţă’, iluzia importanţei populaţiei fiind cel mai bun adăpost al unui om politic veritabil.

Întrebare este când se va finaliza vacanţa românului transformată într-o ‚transă’ cu ajutorul căreia spectacolul politic trece de la o stagiune la alta?

Să ne gândim la un lucru. Cum s-au finalizat de fiecare dată aceste ‚transe’  pentru că, se ştie, politica este un spectacol, cu cât mai grandios, cu atât mai de succes, dar, ca orice punere în scenă, costurile sunt colosale.

Am putea, totuşi, fi mai atenţi la nuanţe. Ca să putem surprinde măcar o fărâmă a marelui adevăr, ar trebui să realizăm că scena politică nu este compusă doar din eternii protagonişti Traian Băsescu şi PSD ai căror următori paşi sunt dictaţi de o scenă cu mult mai mare şi a cărei regie o vom urma şi noi, odată cu toate partidele şi marotele politice pe care, acum, deopotrivă, şi Traian Băsescu şi PSD le pregătesc.

...............................................................................................................................

(II) Ne-am obişnuit ca soarele să răsară de la Traian Băsescu. Dar dacă, vara asta cel puţin, soarele va răsări exact de acolo de unde credem că nu mai e posibilă nicio surpriză, cum ar fi PSD-ul?

De gândit până la următorul ‚episod’.