Revăd filmele biblice ale diferiţilor regizori care s-au încumetat să abordeze un asemenea subiect greu, cum este viaţa lui Iisus. Plâng aproape de fiecare dată şi îmi dau seama ce puţin a evoluat umanitatea. Cantitatea de ură, setea de sânge, obtuzitatea, intoleranta sunt conservate, transmise din generaţie în generaţie, cu o “grijă” demnă de o cauză bună…
De ce? De ce să nu înţelegem, în azilul de după mii de ani trecuţi, că iubirea e cheia unei vieţi mai bune, că înţelegerea şi acceptarea celuilalt ne pot salva sufletele şi ne pot armoniza cu Universul, ne pot deschide noi rezervoare energetice…
De ce doar de Paşte şi de Crăciun să fim mai buni şi nu în fiecare zi?
Doamne, astăzi, în scrisul acesta, îţi cer să mă ierţi! Şi iartă-ne, Doamne, pe toţi! Dă-ne puterea de a deveni înţelepţi, de a iubi mai mult, de a nu mai urî!
Vreau să cer iertare tuturor oamenilor pe care nu i-am înţeles, pe care i-am ironizat sau jignit, vreau să cer iertare tuturor oamenilor pentru imperfecţiunea mea şi să le mulţumesc că trăiesc cu mine şi mă acceptă.
Vă doresc tuturor sănătate, în primul rând! Şi iubire! Haideţi să iubim, să înţelegem mai mult!
