Sunteţi pregătiţi?
Ok!
Haideţi să începem un nou editorial!
3, 2, 1... Şi!
Buna seara, stimati concetăţeni! Îmi face o deosebită plăcere să mă aflu din nou în faţa voastră, evident, negru pe alb, să vă fac din nou cunoştinţă cu literele mele.
Mărturisesc, sunt puţin şocat, deoarece, azi, am fost asemuit cu un pseudonim. Mă sună lumea şi-mi zice că scrie de mine în altPHel. I-auzi! Ditamai onoarea! Deschid ziarul de vinerea asta, 21 februarie, şi citesc ce scrie Dl. Minel Ghiţă Mateucă: “Şi, uite-aşa, nu ştiu ce-mi veni, hodoronc-tronc!, ştiţi ce-l deosebeşte pe “Am fost cândva fan altPHel” de Gelu Nicolae Ionescu de la revista “Atitudini”? Aproape nimic! În schimb, îi aseamănă destule. De pildă, gelozia că m-am ocupat de patru ori de revista “Spirala Cunoaşterii” şi niciodată de “Atitudini”, uite cât de stângaci o maschează:”Lasă publicitatea asta gratuită şi ieftină!”. Başca privirea aia de sus, verdictul ăla de ofticos, că revista de care am scris eu (ce contează că nasol, contează… publicitatea, nu, Gelu?)…”
Păi chiar că hodoronc-tronc!
Vaaaaaaiii! Păi, domnule Minel, cum vine aia să comparăm mere cu pere şi id-uri sau pseudonimuri cu persoane fizice? Cum nu ne deosebeşte aproape nimic? Ăla e un id, un pseudonim, şi eu sunt un om! Mă rog, dacă nu cumva au dat ăştia fo lege şi nu mai e condiţia de om în vigoare în ce mă priveşte. Oricum, mi-ai dat de lucru… m-am dus la oglindă, să mă văd! Mă, mai sunt, sau mă făcui id? M-am ciupit: eram! Eram uimit! Omul vorbea cu mine, vezi paranteza cu întrebarea… L-am sunat şi i-am zis că nu sunt eu acel id, că dacă am ceva să îi reproşez îi reproşez, ca şi altădată, în faţă, iar ideile omului care are acel id nu sunt ale mele, ba chiar sunt opuse alor mele.
În fine, încerc să-mi revin din şoc. Şi, până nu voi fi acuzat de terorism, sau mai ştiu eu de ce nebunie, sau confundat cu mai ştiu eu cine, mă grăbesc să vă scriu…
Azi, despre Luca, Liviu Luca.
Nu, nu am nimic cu el.
Pătraru parcă are ceva…
Eu, sincer, admir oamenii care pornesc de jos şi ajung foarte sus! E ceva foarte greu să pleci de la condiţia unui om sărac, unui umil muncitor, şi să ajungi şef. Ascensiunile spectaculoase probează calităţi… Când eşti jos, te lovesc toţi! Orice janghină îşi permite să se ia cu tine, că, de!, eşti slab… Când eşti sus, puţini îşi mai permit să se pună cu tine… Iar janghinele, care, până mai ieri, îţi rădeau în faţă şi te umileau, sunt gata să… ştiţi voi…
Orice om ajuns sus vrea să rămână acolo şi, atunci, e normal să încerce să îşi securizeze poziţia. Evident, va trebui să îşi aleagă nişte prieteni. Când era jos, nu prea ştia ce-s ăia… Acum, fiind puternic, sunt o groază de oameni care roiesc în jurul lui şi caută să-i câştige încrederea, evident, ca să pape cât mai mult de la el. Uneori, oamenii ăştia, lingăii, te adorm, îţi adorm vigilenţa… Şi, atunci, eşti pierdut! Alteori, îi vezi, eşti conştient ce vor şi rămâi lucid. E o junglă. Asta e clar.
Nu ştiu de ce, de la o vreme mă uit la acest om, la Liviu Luca. Într-un fel, încerc să îl studiez. Instinctul meu îmi spune că nu e deloc un om rău. Posibil să fi comis greşeli – cu toţii greşim! – dar nu, nu cred că e un om rău!
E aşa uşor să judeci…
Nu vreau să judec! Sunt atâţia care să o facă.
Ceea ce mă întreb eu privindu-l este: A făcut el istorie? Adică, va rămâne ceva fabulos, ceva important după el?
Eu am ambiţia asta: să fac ceva fabulos! Să fac istorie. Mă obsedează gândul că după mine trebuie să rămână ceva. Că trebuie să îmi onorez familia, poporul, condiţia de om. Vreau ca faptele bune şi realizările importante să fie mai numeroase decât prostiile, erorile…
Nu ştiu de ce acest om mi-a atras atenţia!
Dar mă gândesc acum că i-ar fi aşa de simplu să facă ceva epocal, ceva istoric. Ceva frumos! Şi, peste 100, 200, 300 de ani, lumea să zică: uite, asta e ctitoria lui Luca, Liviu Luca!
Dar, pentru asta, e o mare condiţie: să te înconjori de oameni deştepţi, culţi, capabili, curajoşi, scânteind de idei, nu de gloabe, de şmecheri, de şnapani, de fazani…
Nu vreau să sughită omul!
Merg la culcare! Sunt obosit! Mâine am o zi grea… Dumneavoastră veţi citi…
Lectură plăcută!
Vă pup negru pe alb…
