A trecut mai bine de o lună de când românii au ales, pentru încă patru ani, ceea ce putem numi noua guvernare şi nouă linie şi culoare politică a ţării.
Până cu o lună în urmă, timp de 8 ani, a existat o altă culoare, o altă linie politică şi o altă guvernare căreia românii i-au acordat în două rânduri girul politic.
Culori, linii, curbe, unghiuri ascuţite, imixtiuni doctrinare paradoxale, speranţe- multe- multă naivitate, şi mai multă disperare, iar, în final, o altă guvernare.
Culoarea portocalie a fost dominantă 8 ani.
Culoarea roşie a umplut avid, devorator şi obsesiv harta judeţelor ţării din 9 decembrie 2012.
Timp de 8 ani, am asistat la etalări cromatice variabile dictate de interesele „artiştilor politici” care zugrăvesc tabloul destinelor noastre.
Vor urma încă 4 ani cu o cromatică politică schimbată, însă aceeaşi bază. Pe de o parte, se menţine culoarea fundamentală politică, aceea a intereselor de partid, de grup, personale. Pe de altă parte, marea masă a cenuşiului cu accente grave de negru, reprezentată de societatea civilă, până la urmă, de noi toţi.
Am ales roşul în detrimentul portocaliului.
Care este diferenţa între aceste două culori? Care este beneficiul pe care roşul îl generează prin agresivitatea şi voluptatea luptelor şi a răsturnărilor politice dramatice în detrimentul portocaliului aproape dispărut de pe eşicherul cromatic politic?
Imediat după debutul fulminanţilor roşii pe scena politică şi a puterii în stat, am asistat la o adevărată furtună emoţională. Un adevărat tzunami în interiorul alianţei USL.
Monolitul politic a început să se clatine şi să se rupă, asemenea unui Frankenstein care, după ce a fost adus la viaţă, se autodigeră.
Alianţa politică, deşi vădit electorală, PSD, PNL, PC, UNPR a devenit, între timp, un organism aflat în plină disoluţie şi ale cărui două „eminenţe cenuşii”, Victor Ponta şi Crin Antonescu, susţinute de o coloană vertebrală fragilă, atrofică, lovită de o lordoză morală evidentă, se ciocnesc acum între ele, încercând să sfâşie în două acest organism viciat şi îmbolnăvit înainte de vreme.
Sub influenţa cataleptică a liderului lor, liberalii s-au trezit brusc din somnul mult prea lung al conştiinţei care i-a ajutat să doarmă confortabil timp de 8 ani în paturi diferite. Unul aflat la putere, alături de PD-L-ul activ, celălalt situat în opoziţia devenită acum putere. Aşa, au conştientizat că doctrina liberală nu poate şi nu trebuie să se amestece cu cea socialistă sau oricare alta care sugerează putere şi siguranţă pe termen lung.
M-am întrebat în tot acest timp care este secretul aberantului mixaj de doctrine situate la poli opuşi ca viziune, tendinţe şi crez?
Răspunsul se află inclus în tot acest halucinant tablou de putere şi luptă pentru ea.
Liberalii, cu arme şi bagaje, au pornit războiul pentru supremaţie şi dominare politică.
Asemeni lui Pilat, liberalii, cei care se consideră „elita politică şi economică” a unei ţări, vor să se spele pe mâini de sângele acestei alianţe ruşinoase. Însă nu înainte de crucificarea românilor şi a statului, ci după ce au reuşit să anihileze duşmanul portocaliu.
Liberalii din ambele tabere politice, dar mai ales cei aflaţi la dreapta puterii ajunsă în vârf şi la stânga eşicherului politic, vor să redevină credibili şi puternici sine qua non.
Aş spune că este puţin cam târziu să mai poată fi îndreptată această cocoaşă cu care s-au pricopsit „istoricii politici” după ruşinoasa şi păguboasa lor încrucişare făcută pe altarul politicii româneşti.
După cum se vede, dacă nu pot îndrepta gravele malformaţii morale de care suferă aceşti „lorzi rătăcitori”, s-au gândit că este extrem de profitabil să purceadă la găsirea vinovaţilor chiar din sânul PNL-ului şi anihiliarea lor publică şi politică.
Cică, asta se numeşte curăţenie morală, de partid şi fermitate în decizii, o nouă viziune, apărarea principiilor şi a valorilor liberale, reorganizare şi purificare.
Intuiţia şi experienţa îmi spun că va urma o reconfigurare masivă a PNL-ului ca partid şi format de imagine, cu tendinţe la noi mixaje de cortină care să umple imensul gol pe care-l vor lăsa cei plecaţi şi valorile contribuabile şi profitabile absente din sânul actualului PNL.
Asistăm la o imensă mişcare de trupe în rândul partidelor politice româneşti. O mişcare care tinde spre rearanjarea, cosmetizarea şi reconfigurarea celor care au rămas dincolo de zidurile puterii şi care, chiar dacă sunt la interior, se simt puşi la zid şi micşoraţi până la dispariţie de către roşul orbitor care străluceşte peste ţară.
Se simte un aer de disperare uriaşă printre politicii mai mici sau mai mari ai ţării. O adevărată goană după găsirea unei soluţii de ultim moment care să salveze ceea ce a mai rămas din ceea ce nu a existat niciodată.
Asemenea unor balerine supraponderale care îşi vor locul înapoi pe Lacul lebedelor politice, cei fără de culoare, partid şi Dumnezeu aleargă acum în vârful picioarelor să se retuşeze şi să îşi creeze un nou show numit „Partid nou-viitor strălucit pentru România şi români”.
Aşteptăm cu interes, dar fără emoţii, reacţia scufiţelor roşii la acest tertip al lupilor aflaţi în casa bunicii.
