Evident, nea Minel, denumit în continuare Francioagă, cel fără de operă, îmi răspunde. Evident, caută să mă „taxeze”, să mă facă praf cu ştiinţa de limbă, pe care numai un filolog muzeograf şef la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova o poate avea. I-aş aminti „uitucului” că nu ne-a răspuns la întrebările:
1) Ce te califică, Francioagă, să lucrezi muzeograf şef la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii, că tu, din câte ştiu, ai absolvit filologia?
2) Ne poţi spune şi nouă ce ai muncit tu la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova, adică pe ce ai luat tu banii de la stat, în 2012?
3) Titlul ziarului „alphel” e suspect de agramatism, mă, Francioagă, sau nu?
Asta aşa, că tu eşti un om corect şi transparent, care le dă altora lecţii, care îi învaţă pe alţii să fie corecţi şi care critică politicienii pentru risipa banilor publici şi... E naşpa să nu răspunzi! Ce? Ai ceva de ascuns? Nu ştii? Nu poţi?
Evident, nu îşi cere scuze că m-a ameninţat, în „episodul” trecut... Cică, la rubrica lui „Co-media locală” din „altphel”-ul din 19 aprilie a.c., încheie polemica... Păi, băi., Francioagă, pentru tine polemică înseamnă să ameninţi şi să nu răspunzi la întrebări şi să nu recunoşti că ai greşit, când ţi se arată că ai greşit?
Francioagă atacă!
E drept, am uitat să dau tab şi mi-a scăpat „Moş virgulă”, în loc de Moş Virgulă! Şi, iarăşi e drept, mi-au scăpat şi un anacolut şi un dezacord... Şi mai erau ceva greşeli, dar i-au scăpat lu’ Francioagă. Deci, vezi, Francioagă, eu îmi asum scăpărili? Am recunoscut şi recunosc şi voi recunoaşte greşelile! Da, mă, Francioagă! Ceea ce pentru tine e aproape imposibil! Doar când te-ai făcut de căcat, arătând că ai deducţie 0, şi m-ai confundat cu id-ul ăla ţi-ai cerut iertare. Nici acum nu înţeleg ce te-a făcut pe tine să crezi că aş putea fi eu id-ul ăla! Oricum, băi, Francioagă, dacă tot iei un ban pe ce scrii la ziarul ăla, scrie ca lumea: clasifică greşelile! Sunt greşeli din neatenţie, greşeli din neştiinţă, greşeli prin omisiune etc. nu te mai bucura ca aurolacul la pungă, dacă scap o virgulă, un anacolut, un dezacord, o literă mică, fiindcă, după cum ai observat în ce am scris până acum, ştiu să scriu numele proprii cu majuscule, să fac acorduri de gen şi număr! Dacă omul scrie de 10 ori bine şi apoi o dată rău, înseamnă că nu ştie, sau că nu a fost atent? Ia zi, mă, Francioagă?
Mă, Francioagă, hai să îţi zic eu ce ai greşit tu, profesoru’ lu’ peşte prăjit în ulei de 60 de ani: 1)„băieţică care” – asta nu e cacofonie, mă, Francioagă? Să nu zici că e intenţionată, că e cu efect stilistic, fiindcă nu îl are... efectul, ai înţeles, bă, Francioagă? 2): <<Gelu face declaraţii sub balcon: „Mie îmi place să discut pe probleme de limba română. Iubesc limba română!”. Cred şi eu! Numai că, atenţie la organ! Una e s-o iubeşti cu capul şi cu inima şi cu totul altceva e să-ţi bagi oarece în ea. Din dragoste…>>
Bre, nea Minele, la capitolul expresii eşti dezastru! Şi asta o spun pentru că greşeşti cu consecvenţă la capitoulul ăsta! Cum e aia să iubeşti limba cu capul şi cu inima, sau să îţi bagi oarece în ea? Păi expresia a-ţi băga pula/ picioarele în ceva...– ţi-e ruşine să scrii cuvântul? Pudibond mic ce eşti! Să ştii că expresiile trebuie scrise întocmai, nu deformate! – înseamnă a-ţi bate joc de ceva, înseamnă să nu îţi pase de acel ceva! Păi cum să nu îmi pese mie de limba română, mă, Francioagă opărit, când eu scriu poezie în limba română, visez în limba română? Ă?
Ia uitaţi cum foloseşte Francioagă ăsta expresia a sări calul, care înseamnă a depăşi măsura, a-şi da în petic: „Dacă nu eşti în stare să te opreşti pe spinarea lui, ca să-l călăreşti ca lumea, ce rost are să sari calul?” Ă? Profesor! Ştie filologul ăsta muzeograf şef o limbă română de îţi vine să zici ca bunica: „Ăsta, maică, se luptă cu vorbitu’ ca porcu’ cu dovleacu’”. El a vrut, probabil, să mă atenţioneze că el e un cal nărăvaş şi că dacă nu pot să-l călăresc, să tac dracului din gură. Dar a ieşit ceva care se numeşte stâlcirea unei expresii. Bă, Francioagă, dacă sari calul, îl sari, nu te opreşti pe el! Pentru situaţia că vrei să te sui pe cal, zicem cu ghilimele, evident, Francioagă, încalecă, sau a sui în şa!
Un alt exemplu, al câtelea?!, de folosire complet aiurea a unei expresii: „băgându-şi nasul unde nu-i fierbea crocodilu’”. Expresia este „a-şi băga nasul unde nu-i fierbe oala”! „Combinaţia” cu crocodilul e de râsul curcilor... Auzi! „unde nu-i fierbea crocodilu’” Şi cum o fi, mă, Francioagă, să-i fiarbă crocodilu’ elefantului? Ei? Vedeţi ce limbă română curată, limpede, expresivă ştie Francioagă erijat în mare prof, mare lingvist, mare critic literar?!
Altă greşeală! Domna Teodorescu are fo 70 de ani, nu 60. Şi, imediat, încă una (greşeală, Francioagă!): doamna Teodorescu e autoare de carte şi are o activitate ştiinţifică serioasă, fiind autoarea a numeroase eseuri critice... Dar ce să ştie jurnalistu’ şi (ne)cititoru’ Francioagă?!
Se face a fi uitat că zilele trecute mă ameninţa ca un băiat de cartier, după ce a vizionat un film cu Bruce Willis, şi acum e maxim ironic. Bă, Francioagă, ce simţ al umorului ai! Ce tare miştocăreala aia cu intergalactic... Încearcă să minimalizeze munca mea culturală. Adică ce revistă la al XI-lea an de apariţie? Ce cinci cărţi? Da, mă, Francioagă, ce mai contează astea, dacă tu ai găsit o literă mică aiurea? Dacă omul are şi un anacolut? Dacă a mai păcătuit şi c-un dezacord? Ce (ne)gândire! Bă, Francioagă, tu, dacă, prin absurd, ai scrie o istorie a culturii ploieştene, din ce ai scrie-o? Din articolele tale semidocte, pline de greşeli, prin care căpuşezi munca unor autori adevăraţi? Ai fi în stare...
Continuare în altă zi, că acum m-am plictisit... Eşti un subiect tare plictisitor, banal, mă, Francioagă! Pune mâna şi munceşte! Şi aşteptăm răspunsurile cerute! Bă, Francioagă cel corect!
