Nu! Nu jocurile de artificii! Nu ele sunt cele mai frumoase! Nu, nici darurile, de oriunde ar fi ele şi oricât dă scumpe ar fi ele! Nici ele nu sunt cele mai frumoase chestii la sfârşit de an! Nici mesele îmbelşugate! Nici gagicile, oricât dă „îmbelşugate” şi ele... Nici excursiile, fie ele pe bulevard sau pe la ... Dubai... Nu! Nici astea nu-s cele mai frumoase...! Nici râsetele copiilor fericiţi pe derdeluş!
Speranţele! Astea sunt cele mai frumoase chestii când un an se duce, ca să facă loc altui an! Şi sperăm... Unii speră că vor avea mai multă putere! – pauză de întrebare: Dacă aţi declarat drogurile ilegale, de ce nu interziceţi şi puterea?! – unii că vor avea mai mulţi bani – că bine zicea mamaie: arză-i-ar focu’, măiculiţă! – unii... dracu mai ştie ce mai visează lumea asta! Că bine zice proverbul ăla: Visul e nebunia unui singur om, realitatea e nebunia tuturor!
Aşadar – o scurtez! Nu-mi place să fiu lung, să plictisesc omu’! – luaţi de visaţi, oameni buni, sau mai puţin buni!
Ideea e: Ce se va alege din toate visele noastre? Sau, altă idee: Cum să facem ca să ne mai şi îndeplinim, măcar din când în când, visele alea dă mai bine? Sau altă idee: Ar fi mişto un concurs dă vise? Şi cine ar juriza? Dracu!
Oricum, dincolo dă vise – dincolo dă nisipuri şi dă valuri mai la vară! – nu vreau să să facă alegeri pentru a să stabili care dintre români vor juriza visele, în cazul în care s-ar face acel concurs de frumuseţe pentru vise! Asta e clar!
Mai bine lasă!
Să visăm aşa, fără concurs! Să visăm, că, altfel, ce au în comun 20 şi 13?
Hai! V-am pupat! Adică nu... Vorba vine... dar mai şi pleacă!
