Să fie coincidenţă oare ca Ignatul, Apocalipsa şi alegerea noului guvern să fie una după alta ?
Să fie decembrie luna sacrificiilor zoofile sau umane pe altarul unei treceri? Trecere spre ce? Să fim noi romanii maeştri de ceremonii ai apocalipsei, prin cavalerii rătăcitori din guvernele noastre ? Să fie întâmplător ca de Ignat se anunţă noul cabinet politic de guvernare? Să fie întâmplător ca de Crăciun romanii sărbătoresc (deplângând sacrificiul uman din 1989 ) marea trecere dinspre comunism spre…. (naiba ştie ce e asta că nu pare a fi ce speram unii din noi)?
Ziua de Ignat sau Ignatul Porcilor (19 decembrie) marca în precreştinism una din cele mai importante sărbători solare din an. “Ignis” înseamnă foc (lat.), iar focul în aproape toate mitologiile popoarelor reprezintă proiecţia Soarelui pe pământ. Animalele sacrificate ritual în timpul sărbătorilor solare (în cazul nostru porcul) sunt întruchipările zoomorfe ale soarelui. Omul arhaic constatase că soarele devenea tot mai slab şi mai neputincios ca urmare a eforturilor depuse pe timpul verii (acum ştim ştiinţific cum şi de ce numind fenomenul solstiţiul de iarnă) şi s-a gândit să-l ajute, să-l întărească oferindu-I ofranda să. Jertfa animalieră era cunoscută ca fiind ritul unui prag de trecere între etape/ani în mai toate culturile. Din curiozitate mă întreb dacă vreodată, în vreun an nu s-a tăiat nici un animal… oare soarele a mai avut putere să lumineze din nou anul următor? O mai fi venit iar primăvară şi vara? O fi făcut urât zeul ? Mă întreb fiindcă iată unii zei falşi înghit porci vii de Ignat şi nu păţesc nimic… Fără sacrificii…
Apocalipsa, cu cavalerii ei prevestitori, foametea şi sărăcia,ură şi violenta sau ciocnirea între Pământ şi Nibiru ( planeta ascunsă), inversarea polilor magnetici, bla-bla,… fie prezisă de Biblie, fie de Nostradamus sau calendarul mayaş, este iată la 2 paşi distanţă… 21.12.2012. Un alt sacrificiu prezis şi aşteptat se pare, pentru că specia umană şi viaţa în general să dispară, să reapară altfel (cum???) sau să înceapă un alt ciclu… Un ciclu de viaţă sau de… moarte? Nu ştie nimeni…
Să ne fie dat oare să trăim o apocalipsă românească începută demult de tot de pe vremea când eram păgâni şi ucideam simbolic una sau mai multe vieţi pentru a putea începe să facem ceva ? Suntem datori vânduţi, săraci lipiţi, izolaţi social ( ca o minoritate non grata ) şi în scădere ca populaţie, suntem victime şi la propriu şi la figurat ( ne şi plaaace, ne şi complacem în mocirla asta călduţă) dar ucidem cu sânge rece, unii cu plăcere chiar, tot ce e viu, sănătos şi de valoare, de dragul kitsch-ului politic la care ne holbăm zilnic ore întregi, părându-mi-se ca şi pricepem ceva, sperând să facem marea trecere spre ciclul “nu fac nimic dar am de toate”. Ne supunem cu plecăciune pupând mâini ( scuze dar se ruşinează hârtia dacă scriu altfel) ce nu cunosc căldura din paginile cărţilor ( nu de poker, da?) şi nici munca, în speranţa că vom putea trece apocaliptic peste elipticul traseu de viaţă normală, cu încercările şi eşecurile ei, cu firească înlănţuire ale verbelor A FACE, A DEVENI şi A AVEA în consecinţă.
