Am urmărit aseară, curioasă, o „mega emisiune” la un post tv local. Fusese anunţată o ediţie specială si eram convinsă că voi auzi nişte explicaţii, nişte păreri de rău, eventual nişte scuze.
Am fost dezamăgită...Timp de aproape o oră am auzit cum au asfaltat ei străzile din Ploieşti, cum au făcut curăţenie la wc-urile publice, cum „nenorocitul” de primar nu vrea să vină la ei la emisiuni deoarece vrea doar moderatori care „dau inteligent din cap”.
Am vrut să schimb canalul după primele zece minute...dar am perseverat...Am zis să mai continui măcar până la pauză. Şi după pauză încă puţin...
Din păcate aşteptările mele au fost, din nou, înşelate. Niciun cuvânt despre salariile restante de luni de zile, nicio vorbă despre analfabeţii numiţi şefi care au transformat instituţia în propria lor feudă, despre ochii daţi peste cap de anumite domnişoare dornice de afirmare...
Mă aşteptam să aud nişte scuze, de genul: îmi pare rău că nu am reuşit să aduc bucurie în sufletele copiilor angajaţilor, că la micuţii aceştia nu a venit Moş Crăciun deoarece managerul a fost prea prost şi nu a reuşit să atragă fonduri pentru a plăti salariile restante. Sau: nu am vrut să se întâmple aşa ceva, nu am dorit să umilesc oamenii sau ...sau...sau...
Păcat că nu s-a întâmplat aşa ceva...Era o bună ocazie de a demonstra că umanitatea moderatorului. Dar nu...A preferat să îşi păstreze aroganţa şi infatuarea până la final, a preferat să se laude, până în ultima clipă, cu performanţe pe care doar el le vede.
Cât despre mesajul din ultimul minut al emisiunii... Acela a fost singurul exerciţiu de sinceritate. Într-adevăr, roata, mai devreme sau mai târziu, se învârte! Doar aveţi dovada concretă!
