Când vine vorba de politică şi femei, toată lumea capătă o privire şi un surâs pline de subînţeles.

Este ca şi atunci când vorbim despre sex. Toată lumea face sex, chiar dacă unii sunt la faza conceptual imaginativă, iar alţii au rămas doar la faza imaginativă, însă, toată lumea, atunci când se vorbeşte despre sex, capătă un aer extrem de…particular şi sugestiv.

Deci, politică şi sex. Oamenii fac sex şi politică, cumva, în ordinea asta. Deşi, unii fac mai multă politică decât sex sau un soi de politică sexuală, ceea ce se numeşte că imaginaţia întrece necesitatea.
Dar, să revin la ideea de pornire. Probabil că vă întrebaţi care este legătura între politică, femei şi sex?! Deşi, sunt convinsă că analogia de termeni a devenit atât de sugestivă, încât este mai mult decât natural şi firesc ca cei trei termeni să coabiteze (fără nicio trimitere în alte zone…politice) într-un mare grad de afinitate şi complementaritate.
Este inutil să mai spun că, de-a lungul istoriei, regăsim o sumedenie de figuri feminine emblematice care au marcat vieţile majorităţii marilor oameni politici ai vremurilor, şi nu numai.
Unele dintre aceste femei au fost ele însele adevărate puteri şi pietre unghiulare, schimbând soarta imperiilor, a statelor, a milioane de fiinţe şi, nu în ultimul rând, a bărbaţilor cu care şi-au intersectat destinele.
Iar la baza acestei uriaşe, misterioase şi irezistibile forţe feminine ce a reuşit să domine omenirea în mod direct sau indirect a stat, dintotdeauna, sexualitatea.
Bărbaţii sunt fiinţe minunate, conduse de aprigul impuls testosteronic care generează instinctul de luptă, cucerire şi dominare. Bărbaţii sunt controlaţi de propria lor sexualitate.
Femeia reprezintă generatorul acestei sexualităţi.

Aşadar, unul dintre ingredintele esenţiale şi indispensabile în politică, de orice gen şi caz ar fi ea, este sexualitatea.
Iar regula aceasta este fundamentală, indivizibilă, inamovibilă şi imbatabilă. Am putea spune că este o adevărată ‚constituţie’ masculină.
Mai ales când vine vorba de femeie în politică.
Păi, să ne gândim puţin..

Ar fi cam aşa..

Femeia reprezintă una dintre marile revelaţii plăcute, cu o puternică conotaţie sexuală în omenire. La o scurtă şi superficială privire, putem observa câtă greutate şi importanţă a căpătat imaginea feminină, mai ales cea dezbracată de haine şi vulnerabilizată prin sexualitatea atât de fragilă şi, în acelaşi timp, plină ochi de efluvii erotice. Pe unde te întorci, încotro priveşti, dai de o adevărată inflaţie de trupuri feminine, care mai de care mai seducătoare, mai lascive, mai îmbibate de feromoni care mustesc din decolteuri abisale, crupe fremătătore, coapse şi gambe răscoapte de bronz şi strălucirea balsamurilor de corp, picioare înălţate la cote ameţitoare de tocuri extravagante.

O adevărată orgie de plete, ochi, buze, braţe, sâni... O întreagă recuzită de haine şi accesorii dintre cele mai excentrice, care vin să completeze şi să finalizeze acest cortegiu de bacante şi vestale ale tempulului amorului tacit şi ale viselor secrete ale bărbaţilor.
Ştiu. O parte a doamnelor şi domnişoarelor care vor citi aceste rânduri se va simţi vexată şi ultragiată. Însă, mărturisesc sincer că nu am în intenţie să mă disculp sau să încerc să disimulez o falsă pudoare prin filosofii feministe cu pretenţii.
În fond, a fi femeie este nu numai un apanaj şi un dar excepţionale, ci, mai ales, un atribut pe care nu l-aş schimba nici în ruptul capului cu niciun atribut şi avantaj masculine.

Ce poate fi mai frumos şi special decât să ştii că eşti o fiinţă dotată cu un trup, o energie şi un rol în lume şi în viaţă, care generează atâtea contradicţii, dar şi atâta pasiune, admiraţie şi iubire?
În plus, acolo unde Dumnezeu pune şi inteligenţă, charismă şi eleganţă, se poate numi că acea femeie tinde spre perfecţiune, lucru extrem de valoros şi rarisim în lumea în care trăim.

Iar, în politică, femeia este un lucru pe cât de necesar, pe atât de dorit şi de admirat.
Dar, cum ajunge o femeie în politică?!

Mai deunăzi, discutând cu un bărbat, întrebat fiind care crede că este cea mai sigură şi scurtă cale ca o femeie să ajungă în politică, am primit un răspuns foarte interesant: Politica trebuie să ajungă în femeie, mai înainte de orice.

Domnul respectiv este un bărbat care face business în politică, deci, ştie el ce ştie.

Deşi, acest răspuns mi s-a părut că ascunde o nuanţă pregnantă de cinism şi vulgaritate generate de misoginism, am realizat că acesta are inclus un adevăr incontestabil.
Pentru a ajunge în politică şi pentru a deveni mai mult decât o femeie în politică, un simplu accesoriu decorativ sau un nume şi o imagine care completează o lista de partid, un loc în Parlament, minister, cancelarii sau oriunde altundeva, de ce nu şi Preşedinţie sau mai ales acolo, trebuie să existe acea sămânţă unică, inconfundabilă, atribuită masculinului politic, cu care să te fi născut şi pe care să o faci să crească în interiorul tău în acea zonă din care se trage puterea unei femei- sexualiatatea.
Apoi, această sămânţă trebuie cultivată şi stropită din belşug cu forţa masculină aflată pe drumul care duce la politică şi care trece prin ea şi ajunge la cele mai înalte poziţii din această sferă.

Pentru asta, trebuie să fii născută cu intuiţia, disponibilitatea şi adaptabilitatea demne de o eroină de război.
Pot spune că lumea, România, sunt pline de false astfel de eroine şi mult mai puţin de cele adevărate. Aici, din nou, în această selecţie, intervine...aceeaşi eternă sexualitate.

Cine ajunge în sfera care contează este femeia care îşi foloseşte TOATE atributele. Acea femeie care poate depăşi nivelul bacantei şi care poate face diferenţa între sexualitatea de lupanar şi cea de templu, atribuită numai iniţiatelor.

Aşadar, se pregăteşte o nouă viziune în politică.

Cea a femeii complete, aşa cum spun anumite voci masculine care contează.

 Demn de urmărit, interesant de privit şi extrem de incitant.... atunci când acea femeie va apărea...