Deşi parcă scrisese că încheie „polemica”, Mânel Ghiţă Mateucă, Francioagă, desăvârşitul filolog muzeograf şef de la Muzeul Judeţean Prahova de Ştiinţele Naturii  - asta tot nu vrea să răspundă nici ce îl califica pe el să lucreze acolo, nici ce a făcut el în 2012 ca să merite banii statului în acel post! Hai, bre, nea Mini, suntem şi noi curioşi! Nu te mai eschiva... Răspunde şi arată-ne ce corect, ce transparent eşti tu! – mă „torpilează” iar cu mucii lui de 60 de ani fără opera, în ziarul „altphel” din 26 aprilie 2013, la rubrica aceea la care el face pe lingvistul...

Acum să îi explicăm ce puţină limbă ştie lui nea Francioagă asta!

1. Verbul „a servi”. Am să te rog, Minele, să te rupi un pic de mâna doamnei profesoare Romalo şi să fii atent la domnul profesor Gelu. Întotdeauna, ca să demonstrăm ceva, trebuie să vorbim despre altceva. În cazul de faţă, vom vorbi despre logică. Limba este un mecanism care trebuie să răspundă necesităţii umane de comunicare. Prin ea transmitem informaţii sau transmitem plăcere estetică. În funcţie de enunţ, un cuvânt capăta valente pe care nu ai fi crezut nici tu şi nici doamna Romalo că le poate avea. De exemplu, când tenismenul serveşte, toată lumea înţelege că verbul denotă acţiunea de a pune mingea în joc pentru un nou game... Deci, nu serveşte-te! Serveşte! Când verbul „a servi” este sinonim cu cu verbul „a mânca”, nu mai are logică să spunem „Serveşte-te!”, fiindcă e evident că subiectul se serveşte, el pe şine se... Forma „Serveşte-te!” este folosită doar de preţioşi ca tine sau de gospodine care vor să îşi pună şi soţii la treaba: „Serveşte-te, dragule, că ai şi tu mânuţe!”. Dacă poţi aduce alt argument afară de ăla că aşa a zis bunica, sau aşa a zis tobalaşa educatoare, ok, dacă nu, lasă-te de gramatică!
2. Spărgători de ninsori, da zapazi, de gheţuri... Nu ţi-a plăcut ţie figura mea de stil. Ok. Dă-ţi cu părerea. Numai că tu, criticul, trebuie să ştii că părerile astea după ureche nu-s bune! Ai uitat cum ai făcut tu? Ţi-ai dat cu părerea aiurea-n tramvai ca eu sunt nu mai ştiu ce id şi te-ai făcut de căcat. Păi, învaţă-te minte! Nu-ţi mai da cu părerea despre metafore ca şi cum ele ar fi expresii. Tu nu ştii că metaforele sunt figuri de stil, nu expresii? Şi ca o metaforă presupune „întâlnirea” a doi termeni: unui abstract, iar altul concret. Cum e „Înnoptare în sensuri”. Metaforele, bai, Francioagă, sfidează gravitaţia lingvistică! Asta le face strălucitoare. Nu cred că ai înţeles, dar mergem mai departe...
3. Francioagă gazetarul nu citează sursa! Ba, asta-i groasă: „Înfoiat ca un vrăbioi, dar cu ceva mai multă minte, aproape ca de găină, de la o vreme, Gelu Nicolae Ionescu se cocoşeşte la mine pe un site de ştiri cu ambiţii de ziar electronic” Aloooo, domnul gazetaru’ lu peşte? Care şaiţ, tataie, că poate vrea cititorul să verifice acolo ce am scris eu! Nu ştii să dai sursa, gazetar parat ce eşti? Dă sursa, baaaaaa!!!!!!!!! Învaţă să scrii că lumea un articol şi apoi dă altora lecţii!
4. „Universul poeziei” de G. Călinescu am citit-o în public, mai, Mini, în cadrul şedinţelor cenaclului Atitudini. Acolo, criticul – un adevărat critic, nu un nene care îşi dă cu părerea de îl doare, ca tine! – arata clar cum unele cuvinte, deşi aparent nepoetice, pot să capete forţe expresive nebănuite.
5. „să vă ridicaţi respectuos în picioare” – evident nu a înţeles nimic! Alăturarea adverbului în această construcţie duce în derizoriu, în limbă de lemn a comunismului! Te gândeşti imediat cum ar fi să te ridici în picioare nerespectuos. Şi, evident, te buşeşte râsul! Nici acum n-ai înţeles, Francioagă?
6. „La câte ai putea afla de la mine, dacă ai fi puţin mai exigent cu tine însuţi, adică, mai lucid şi mai modest, să-mi pupi masa erorilor e prea puţin. Nici nu bănuieşti câte locuri de pupat ascund binefăcătorii tăi. Cu o singură condiţie. Să nu-ţi laşi balele nici măcar acolo unde nu le vede nimeni. Am oroare de scursuri!” Ba, Francioagă, mă confunzi. Iarăşi cu un id? Ia numeşte-i, mă, Francioagă, pe binefăcătorii mei? Fii mai clar. Poţi? Sau ţi-e frică să nu te faci iar de căcat! Păi, ba, dacă aveam eu atâţia binefăcători nu munceam pe un salariu de mizerie, un amărât de referent – nu muzeograf şef ca tine, mă, corectule! – şi nu mai pătimeam umilinţele pe care le-am pătimit şi despre care voi vorbi o dată... Şi eu am oroare de scursuri!
7. „În altă ordine de idei şi de aiureli, Gelu dă şi unele mai jegoase, cum ar fi aia de care-l freacă pe el grijă cel mai mult: „dacă putem şi noi vedea ce îl califică pe Mateucă Mânel Ghiţă să lucreze muzeograf şef – asta am auzit că e el la Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova (…) şi ce activitate a avut el pe 2012!”.Ce mă califică?Normal, calificarea, asta mă califică! Şi ce fac la muzeu? Eh, ar fi multe de spus. Dar mai bine spun ce nu fac, se poate? Nu împăiez proşti. Aşa că foarte multă lume poate să stea liniştită!” Aici, Francioagă are o formulare cel puţin „clătinata”: „aia de care-l freacă pe el grijă cel mai mult”.

Da, e de râs! Observaţi că foloseşte termeni foarte duri şi expresii foarte dure: „scursuri”, „jegoase”, „să-mi pupi masa erorilor e prea puţin”...

Francioagă! Răspunde frumos, corect, fără miştouri, la întrebările pe care ţi le-am pus! Chiar aşa te-au blocat, încât o dai în diverse şi ataci, numai să nu răspunzi? Ce te califică să lucrezi ca muzeograf şef la Muzeul Judeţean Prahova de Ştiinţele Naturii? Ce activitate ai avut pe anul 2012, ca muzeograf şef la Muzeul Judeţean Prahova de Ştiinţele Naturii? Este titlul ziarului la care scrii suspect de agramatism? Încă aştept răspunsurile!