Oamenii şi omenirea au luat-o razna.

Am spus că nu o să-mi exprim impresiile despre urâciunile omeneşti, despre grozăviile pe care mintea umană le poate crea şi emana din considerente de frică şi ură, pentru că ştiu că orice gând asociat cu asta nu alină, nu vindecă şi nu rezolvă problema în sine. Dimpotrivă!

Însă, în această dimineaţă, deschizând radioul, ca un gest de automatism al tabieturilor matinale, m-a izbit vocea crainicului care anunţa cu mare emfază: „ancheta procuraturii în cazul băieţelului sfâşiat de câini”...bla…bla…bla…şi…”Barack Obama nu renunţă la ideea unei lovituri punctuale asupra Siriei…pentru a împiedica pe viitor folosirea armelor chimice…”…bla bla bla…

Deci, ce primeşti ca om drept porţie de prim contact cu realitatea din noua zi pe care abia te dumireşti că o ai în faţă?!

Nenorocirea de a muri sfâşiat de un câine… sau… lovit de un altul sub formă de pedeapsă şi corecţie pentru că acelaşi câine…a muşcat pe la spate şi şi-a stârnit haita de amici turbaţi împotriva oamenilor.

Şi, uite cum omorâm animalele, dăm veto pentru eutanasiere în cazul câinilor fără adăpost, fără stăpân, rezultaţi din încrucişarea monstruoasă a minţilor umane cu indiferenţa, obscurantismul, perversitatea, singurătăţile şi eşecurile alinate la colţ de stradă cu o bucată de pâine şi culcuşuri improvizate pentru cârdul de căţeluşi proaspăt fătaţi şi haitele de maidanezi care îi produc pe bandă rulantă…şi…uite cum mandatăm omul-câine, omul-animal, ridicat la rangul suprem de „şef absolut al democraţiei umane”, să atace şi să pedepsească oamenii pentru că s-au dovedit a fi câini cu semenii lor…

Ce paradox mai abominabil, mai halucinant, mai inuman şi mai câinesc poate rezulta din acest gen de comportament şi atitudine umane?!

În primul caz, după atâţia ani de la momentul în care se presupune că am intrat oficial în zona de democraţie a lumii, deci, de civilizaţie, a trebuit să ne deşteptăm că, în plin secol XXI, am ajuns să ne mănânce câinii în plină zi, în locuri publice, alături de familie, fără ca cineva să vadă, să audă sau să poată face ceva pentru a împiedica acest abominabil scenariu…

În al doilea caz, după sute şi mii de ani de ură deghizată în iubire faţă de om şi grijă faţă de evoluţia şi dezvoltarea lui, traduse în războaie şi comportamente patologice atroce, ascunse magistral sub masca unui personaj ridicat la rang de zeu în mâinile căruia un imperiu şi nişte nebuni care stau în spatele lui au pus toată puterea discreţionară pe care o conferă ura şi atributele ei, asistăm la o demonstraţie abracadabrantă de nebunie încrâncenată, care, adusă la forma ei absolută, a decis că este momentul să faca pace în lume şi să confere stabilitate şi siguranţă prin ameninţarea continuă cu lovitura armată.

Trebuie să fii asbolut imbecil, cretin, oligofren, lipsit complet de decodorul intim al realităţii ca să nu observi, chiar şi în cea mai cruntă beţie sau fază a drogului sau a spălarii pe creier cu toate produsele media de top, că ai de-a face cu un paradox al nebuniei, cu o incredibilă bătaie de joc la adresa bunului-simţ uman şi a inteligenţei care depăşeşte IQ-ul canin.

Cine mama dracului a mai auzit într-o lume şi un loc în care oamenii sunt fiinţe rationale, dotate nativ cu organul compasiunii, empatiei şi al iubirii, cu capacitatea fiziologică de a distinge binele de rău şi de a separa adevărul de minciună, mai ales când el devine atât de evident, repet, încât aproape că trăieşti senzaţia că cineva îşi bate joc de tine la modul grotesc, că trebuie creată o extincţie canină, un genocid animal, doar pentru a da o pildă, un exemplu, pentru a da satisfacţie şi a spăla durerea unei familii care a pierdut un om?!

Asta este tot ceea ce poate face mai bun şi mai corect inteligenţa umană, inteligenţa superioară pe care Dumnezeu a pus-o în fiinţa numită OM, stăpânul naturii şi al animalelor din ea?!

Cine mama dracului a mai auzit ca războiul să fie alternativa optimă pentru a crea pacea şi a corecta viciile comportamentale umane pe care o bandă de monştri, creaţi de alţi monştri, le are, aceia care mai apoi îşi dau motive să se considere mesianici în raportul lor cu celelate fiinţe umane, aruncă cu gaze, împrăştie bacterii şi viruşi letali, lichidând rând pe rând omenirea, mânaţi din spate de stăpânii lor, satanele, care caută să stăpânească definitiv sarea pământului, bogăţiile lumii, comorile din mintea omului?!

Cine a mai auzit, lume bună, ca o lume nebună, dementă, schizofrenă, parafrenică, atinsă iremediabil de boala devastatoare a fricii şi urii, să încearce să ne convingă, pe cei puţini, cei incredibil de puţini şi împietriţi de grozăvia imensului „demonic pandemic party”, că toate acestea se numesc iubire de om, de dreptate, de libertate, de respect faţă de viaţă şi drepturile fiecărei fiinţe născute pe acest pământ care nu are nici un alt scop decât acela de a trăi în linişte şi pace, de a munci cinstit, de a se iubi şi a avea o familie, de a-şi proteja copiii şi viaţa, alături de tot ceea ce a creat Dumnezeu, de la grăuntele de nisip, la soarele de pe cer, de la om, la câine, şarpe sau oricare altă fiinţă vie de pe planetă?!

Stau şi mă gândesc, privind abisala răutate şi prostie umană: cum poţi spune că eşti om şi că te supui unei legi imuabile, inamovibile, eterne şi universale, aceea a iubirii şi a respectului vieţii, atunci când decizi că singura formă de a-ţi rezolva problemele pe care mintea ta le-a creat şi le vede, le proiectează în afară, creând lumea pe care o urăşti mai apoi şi vrei să o extermini, cu tot cu câini şi oamenii din ea, sunt decimarea, moartea?!

Omenirea are în panteonul crimei universale zeci de monştri cu chip uman, zeci de câini turbaţi, care, de-a lungul mileniilor, au devastat popoarele şi au desfiinţat continente întregi de suflare omenească, cultură şi civilizaţie, tradiţii şi valori inestimabile.

Au ras oraşe de pe faţa pământului şi au modificat definitiv harta lumii, dintr-un simplu capriciu, acela că oamenii, OAMENII, ARIENII, se deosebesc fundamental de restul fiinţelor cu aspect uman ce reprezintă un pericol pentru puritatea rasei lor şi interesele faţă de comorile acestora.

Unii ca Nero, Papa Alexandru al VI-lea, Marat, Timur Lenk, Hitler, Stalin, Bush au devenit embleme ale urii colective sublimate şi aşezate într-o desăvârşire grotescă, drăcească, sub aceste nume, în aceste mâini, care, odată ce s-au întins şi au deschis un pumn sau l-au încleştat, odată ce au rostit cuvântul PACE, iadul a coborât pe pământ, iar omenirea a devenit locul de coşmar din visele cele mai sumbre ale omului.

Evreii au fost prigoniţi milenii de-a rândul de către cei care nu l-au cunoscut pe Yahve şi nu au înţeles marele secret pe care acest popor îl poartă cu el de milenii.

Prigoana lor a însemnat blestemul divin, blestemul celor fără de ţară, aleşi, adevărat, însă urâţi pentru această excepţie şi puşi sub semnul morţii.

Dupa mii de ani, Hitler a sublimat agonia şi pribegia evreiască prin marele genocid al celor 6 milioane de victime umane, desăvârşind şi împlinind profeţiile Kabbalei şi creând o nouă eră în omenire. Cea a MARII PĂCI (DEMOCRAŢII) IUDAICE, creată prin durere, sacrificiu şi moarte.

Acum, omenirea se pregăteşte de o nouă eră, cea a MARELUI TEMPLU ARIAN în care impurii şi animalele nu îşi mai au loc!

De aici şi până la o lume fără câini şi fără sfâşiere, scârşnet şi durere, nu mai este decât un pas.

De la o lume fără animale care pot devora în plină zi un om, la o lume în care un om poate distruge într-o singură clipă orice fiinţă născută pe acest pământ, nu mai rămâne decat o idee, un pas de gând.

Iar acest pas are scris pe el numele altor măşti umane care se vor adăuga marelui panteon de eliberatori şi mântuitori ai neamurilor.

Să ne ferească Dumnezeu de oameni, că de câini ne mai putem feri şi singuri….. dacă ne-a mai rămas un strop de minte, bună credinţă, iubire,  omenie şi un Dumnezeu în care să credem cu adevărat!