Ia uite colind, frăţică! Mi-am luat muza – mă rog, muzele! – şi am pornit să colind cu poezia mea! Mă primiţi? Nu! Nu sunt un colindător scump! Îmi daţi un like şi sunt fericit! Parcă vă aud că ziceţi: Ia bagă, băieţică! Păi bag! Vă bag! Vă bag minţile în cap! Luaţi aminte şi primiţi-i măcar din când în când pă cei care iubesc şi exprimă frumosul! Aţi înţeles?! Să n-aud comentarii! Păi ce bine v-ar prinde vouă o instrucţie cu Generalul Visare! Să mai uitaţi, dracului, dă goana asta nebună după bani şi funcţii! Păi acuma, sincer, ca dă la colindător la colindaţi, vă întreb: Sunteţi fericiţi, mă? După cum vă văd prin trolee, prin 35-uri – a se reţine „uri”, că poate scăpăm, de ele odată! – pe bulevard, pe la marketuri mai mari sau mai mici, nu prea... Nu prea sunteţi fericiţi, aşa-i?
Mi-a încolţit o idee: o tabără de frumos, artistică, non-stop, în fiecare an! Pentru redesoperirea organului inefabil numit suflet! Umbra inimii parcă-i zicea Sadoveanu sufletului? Ce ziceţi? Fiecare ar avea dreptul să meargă în posibilul paradis artistic măcar două zile pe an!
Dar uite! Paradisul puzzle din micile bucurii ce se găsesc la chioşcul fiecărei clipe! Asamblaţi un surâs, o vorbă bună, de ce nu o aventură – a spiritului sau a trupuşorului – o poezie, o dorinţă faină, un vis, un gând bun, un hobby, şi să vedeţi de imagine frumoasă obţineţi, ce stare de agregare a spiritului, ce ... ce mai staţi? Asamblaţi!
Vă pup negru pe alb!
