Doaaaaaaamnelor şi domnilooorrrr! Fiţi atenţi!!!!!!!!!!!!!!! Inevitabilul se produce… Cum? Nu vă vine a crede! Păi ia uitaţi aici!
Ei bine, daaaaaa! Intră în scenă, din nouuuu, Geluuuu – Geluţu sau mister, pentru prieteni, nesuferitul, obraznicul, porcul, măscăriciul etc, pentru duşmani – exact când unii – ştim noi cine şi bine facem că nu spunem! – credeau că au scăpat de nesuferitul…
Şi dacă tot am acaparat azi scena – ceea ce deja le creşte unora tensiunea! –, haideţi să bag şi un subiect de-a dreptu’ – pentru unii de-a stângu-n dreptu’ – genial…
Astăzi – şi nu numai! – vom vorbi niţeluş despreeeee? Despre ceeee? Eiiii, cum despre ce? Despre ce face orice boschet, orice alcoholic, orice dependent, orice mitoman, orice academician, orice om: PROMISIUNI….
Pe scurt, că vă grăbiţi – trăim, doar, în secolu’ vitezii! – PROMISIUNEA e ceva de care tre să te ţii!
De ce?
Simplu!
Primiţi cu parabola? Iat-o!
Dacă în troleu nu te ţii de bară, la frână, sau la plecarea ca din puşcă a mijlocului de transport, te duci, tatiiii, te duci grămadă... Oricui i s-a întâmplat…
Aşa şi în mijlocul ăsta de transport în comuna viaţă! Mijloc de transport numit soţietati, breeee! În acest mijloc de transport, să te ţii de bară înseamnă să te ţii de PROMISIUNI! Dacă nu, te duuucciiii, tatiiiii!!!!!!! Te duci bas! Te trânteşte! Şi tari e greo să te mai ridici din acest… “nocaut, ba o caut!”
Ţine-te, băăăăăă!!!!!!!!
Hai, vă pup negru pe alb că goneşte şi timpul ăsta ca nebunul şi tre să mă ţin... de şa... Ş-aşa pentru unii scriu de geaba! Nu-i adie! E imuni la logică şi alte cestiuni gen gripa bunului-simţ...
