Materia ulterior rămasă în urma stingerii focului, o numim cenuşă. Din cenuşă după cum bine ştim, a reuşit să renască doar pasărea Phoenix. Cei 29 de ani mă determină să cred totuşi că debirocratizarea şi eficientizarea serviciilor publice se mai poate realiza. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă actualele administraţii publice locale vor fi reformate din temelii. După ce procesul de angajare a funcţionarilor publici se va face prin concurs la care să se ţină cont de competenţă şi specializarea fiecăruia, iar nepoţeii vor dispărea.
Familia seculară, împământenită, parcă de neînlocuit se perpetuează şi îşi predă ştafeta de la generaţie la generaţie cu aceeaşi mentalitate lăsată zestre. Se spune că sistemul te corupe. Proastă concepţie.
Dacă liniştea fricii predomină şi băgatul pumnului în gură se aplică, lumea tace. Păi haideţi domnilor şi frumoase domniţe să nu ne mai pitim după copac.
Sunt şmecheri care au prins rădăcini, unii şefuţi şi şefuleţi, care vor ca şi copiii dânşilor, putori patentate să fie şefi mai mici, dar şefi. Şi acestea fiind spuse, le reuşesc pasenţele, iar odraslele ieşite abia după băncile şcolii, ajung şefuţi prin regii şi alte cele. Că vorba ceea: "O mână spală pe alta şi amândouă faţa".
Numai uniţi în scopuri şi cauze comune putem să trimitem incompetenţii şi impostorii acasă.
Vorbeam zilele trecute despre modele bune de urmat şi formatori de opinie. Eu am cunoscut doi mari constructori, la care mă raportez de fiecare dată şi compar alţi oameni cu dânşii. Aceştia nu au termen de comparaţie şi poate că eu fac o greşeală privindu-i şi judecându-i pe cei din prezent prin prisma lor.
Unul dintre ei, patriot român şi almanah de cunoaştere, poate că a iubit prea mult lumea, lăsând în urma sa un judeţ dezvoltat cu infrastructură ireproşabilă până în vârful munţilor şi parcuri industriale.
Celălalt a iubit ploieştenii şi cu preţul libertăţii, periclitându-şi sănătatea a adus la Ploieşti cei mai mulţi bani europeni din istoria oraşului.
Ambii au ceva în comun. Atât de blamaţi şi uitaţi tocmai de cei pe care i-au ajutat, au construit, nu au dărmat. Au îndrăgit lumea şi au sperat că faptele lor vor dăinui dincolo de răutăţile ei.
