Vizibil sau nu, credibil sau mai puţin credibil, clasa politică românească a intrat într-un proces de primenire şi de predare a ştafetei între generaţii.
Din capul locului trebuie înţeles un singur lucru. Atenţie mare asupra tinerilor frumoşi şi deştepţi. Onestitatea, demnitatea şi loialitatea, nu sunt sinonime avântului nebunesc de afirmare. Avem nevoie de oameni responsabili, capabili şi cu discernământ, care să înţeleagă că fiecare cuvânt dat trebuie respectat, iar fiecare greşeală costă şi trebuie remediată. Tinereţea nu este o virtute şi nici o scuză a greşelilor. Orice gafă trebuie asumată. Inconştienţa, răutatea şi frustrările personajelor din politică marchează vieţi, familii, omoară speranţe şi schimbă destine.
După părerea mea, astăzi, competitorii politici cu tendinţe de simpatie în rândul societăţii civile, sunt personaje atipice valabile un singur ciclu electoral, precum unui hit muzical ascultat un sezon. Acest lucru este datorat faptului că formaţiunile politice, nu percep încă importanţa creării unei platforme unice de formare, emulaţie care să lucreze la profilul viitorilor conducători ai ţării pe termen lung.
Mihai Eminescu spunea că "lingăii să facă politica lingăilor". Eu cred că a sosit un timp în care trebuie să avem curajul să spunem nu se poate. Trebuie să avem puterea de a ne exprima liber punctul de vedere şi să nu ne sfiim să luptăm pentru idealurile noastre. Nu trebuie sub nicio formă să ne dezicem de cei alături de care am pornit la drum sau de cei care ne-au întins o mână de ajutor de-a lungul timpului.
Anii vieţii ne vor aduce răsplata, culegând mai târziu roadele faptelor noastre. Cineva îmi spunea cândva că oamenii buni nu mor niciodată, cum şi faptul că oamenii sunt puţini, iar lumea e multă.
Nu pun o secundă la îndoială calităţile bune ale generaţiei mele, însă niciun tânăr nu se va putea face auzit individual, ci doar militând pentru unitate, cu demnitate.
